Ateliere Publice Timişoara

12-16 Aprilie 2013

Atelierul a fost realizat în cadrul secţiunii de Arhitectură a StudentFest 2013, eveniment organizat de Organizaţia Studenţilor din Universitatea de Vest din Timişoara. Din partea Asociaţiei de la 4 (Asociația Studenților Arhitecți din Timișoara) secțiunea a fost coordonată de stud. arh. Dinu Dan - Răzvan iar organizarea atelierului a fost coordonată de stud. arh. Isopescu Laurențiu. Atelierul a fost susţinut de Ordinul Arhitecţilor din România - Filiala Teritoriala Timiş şi Holver.

Îndrumători atelier:
Alex Axinte, Cristi Borcan, George Marinescu (studioBASAR) şi Tudor Elian

Echipa:
Şezătoarea - Kovacs Karla, Mara Vidra, Diana Lupaşcu, Gondos Zsolt, Andrei Pripasu, Iovan Voiculescu
La Vorbitor - Ruxandra Bălănică, Ana Victoria Cosma, Georgiana Păunescu, Teodora Stigleț, Olimpiu Androne, Darko Bogdanov
Cip Ciop - Czaka Zoltan, Molnar Zsolt, Norbert Velescu
Memorie în trepte - Ana Victoria Cosma, Tudor Elian, George Marinescu
Obiecte relaţionale - George Marinescu, Tudor Elian

‘cities themselves accumulate knowledge independent of how they were created or indeed why’ (School of Missing Studies - Srdjan Jovanović Weiss)

Ateliere Publice

Procesul de educaţie presupune de cele mai multe ori exerciţii de acumulare, testare sau experimentare dezvoltate în condiţii de laborator, departe de obiectul de studiu. Acest atelier, spre deosebire de proiectele de şcoală, şi-a propus să fie un proiect desfăşurat pe viu, angajat în timp real în condiţia urbană locală, în care să fie practicate mijloace alternative de producţie a circumstanţelor spaţiului public şi dincolo de răspunsurile formulate de adminstraţie, agenţi economici sau de societatea spectacolului. În cadrul Atelierului am angajat atât instrumentele de înţelegere şi cunoaştere ale spaţiului urban, cât şi mecanismele profesionale din care sînt alcătuite intervenţiile în spaţiul public, relevenţa şi rolul lor în consolidarea unor procese de recuperare şi reconstrucţie a spaţiului public.

Temă

Spaţiile de reprezentare sînt probabil specia de spaţii publice în care forţele comerciale sau administrative îşi fac cel mai mult simţită prezenţa, dominând la nivel spaţial, teritorial sau vizual, dar şi unde, paradoxal, se înfiripă situaţii conflictuale, acte de rezistenţă publică, revendicări subversive sau doar manifestări de supravieţuire locală, ce alcătuiesc împreună un teritoriu public viu, autentic, generat de un sistem complex de relaţii şi interacţiuni. În cadrul unei astfel de reţele cum este Piaţa Victoriei din Timişoara, Atelierul şi-a propus să dezbată la faţa locului manifestările cotidiene ale unor concepte precum control şi libertate, banalitate şi reprezentativitate, sau individual şi comun.

Amplasament şi materiale

Atelierul de lemn s-a desfăşurat mai ales afară, în faţa Atelierului de Urbanism, iar zonele de intervenţie au fost alese în proximitatea acestuia – Piaţa Victoriei.

Desfăşurare

Fiecare dintre echipe a reuşit şi ceva mai mult decât să realizeze, în câteva zile, la scara unu la unu, o schiţă de propunere: instalaţiile au angajat în timp real circumstanţele publice în care au fost inserate şi au modificat, temporar (pe o durată mai scurtă sau mai lungă), utilizarea spaţiilor urbane sau percepţia trecătorilor, fie prin prezenţa inedită, utilitatea practică sau angajarea unui dialog - picnicul, hrănirea porumbeilor şi discursul clovnului, dialogul autentic în spaţiul public, inclusiv cu primarul, sau infiltrarea de mobilier de gherilă, cu viaţă incertă, camuflată, riscantă. Intervenţiile au practicat spaţiul public, provocând fiecare situaţii imposibil de anticipat în stadiul de proiect.

Şezătoarea

Vă invităm să căutaţi în spatele Muzeului Banatului o băncuţă care înconjoară cel mai frumos copac. Băncuţă e puţin spus, având în vedere toate funcţiunile pe care le poate îndeplini, iar dacă vreţi să ştiţi care sunt, atunci puteţi să le descoperiţi.

Aşezată în iarbă, Şezătoarea se comportă asemenea unei flori, care în mod paradoxal, în loc să se rotească în direcţia soarelui, încearcă să îl evite şi se poate deplasa (cu ajutorul vostru) odată cu umbra copacului.

Vă recomandăm să descoperiţi potenţialul Şezătoarei ... permiteţi-vă un moment de detaşare din cotidian.

La Vorbitor

Instalația din Piața Victoriei a constat într-o serie de trei locuri pentru discuții "față în față". Punctul de pornire a fost contextul administrativ-politic actual: reticenţa autorităţilor faţă de organizarea protestelor şi a mitingurilor în faţa clădirii Operei. Deoarece acest spațiu a intrat, odată cu Revoluția, în memoria locală și chiar națională ca un loc de manifestație publică, inaugurarea instalației a presupus un happening cu temă socială și civică. Astfel, au fost invitate trei persoane - un avocat, un actor și un arhitect - pentru a purta un dialog cu trecătorii doritori. Fiecare a ocupat un loc și a așteptat un partener de discuție, care avea posibilitatea fie să aleagă o temă de dezbatere dintr-o listă prestabilită, fie să propună una nouă. Scopul a fost acela de a oferi o alternativă manifestațiilor publice (cetățeni-autorități): discuții unu-la-unu (om-om). Rezultatul ne-a depăşit aşteptările, unul din "trecătorii doritori" fiind chiar primarul orașului.

Cip Ciop

Având în vedere multitudinea de porumbei prezenţi în toate pieţele publice din Timişoara şi nu numai, Cip Ciop-ul încerca să fie ,,tata lor'' sau mai exact, „The Mother of all Pigeons”.
Aşa a apărut Cip Ciop.
„One Pigeon to rule them all, one Pigeon to find them, one Pigeon to bring them all and in the darkness binds them”.

Memorie în trepte

Aflate faţă în faţă la extremităţile Pieţei Victoriei din Timişoara, treptele Catedralei ortodoxe şi balconul Operei, sunt două din locurile reprezentative ale Revoluţiei Române. Înlăturarea recentă a treptelor Catedralei în vederea înlocuirii lor integrale, dar şi bugetul considerabil alocat acestui proiect au născut controverse importante, treptele fiind asociate cu victimele Revoluţiei.

Intervenţia şi-a propus să se adreseze lipsei interesului public faţă de degradarea treptelor Operei, fără valoare memorială, integrându-le şi pe acestea în psihologia locului ca un pandant la treptele Catedralei. Repararea lor cu mijloace minime oglindeşte în mod critic situaţia scării Catedralei. Soluţia alternativă propusă în cadrul atelierului a fost un colaj temporar între treptele Operei, păstrate în starea în care au fost găsite, şi o seamă de fragmente de contratrepte, realizate la faţa locului din scânduri de lemn, suplinind lipsurile scării existente.

Prin dialogul între vizaviuri, intervenţia interoghează rolul pe care îl pot avea locul şi materialul istoric în procesul de rememorare a evenimentelor fondatoare şi chestionează, totodată, posibilitatea găsirii unui echilibru între conservarea memoriei şi înnoirea urbană în situaţii cu miză mare şi în contextul local.

Obiecte relaţionale

Încercând să redescoperim împreună familiaritatea unui spaţiu de reprezentare important în oraş, am căutat să ne apropiem un mod de lucru potrivit pentru conjunctura existentă. Astfel, ne-am adaptat privirea şi am vazut potenţial în situaţiile cotidiene, banale, aproape invizibile pentru un ochi grăbit. Am mers prin piaţă şi în jurul ei, am chestionat şi am ascultat regulile locului şi am lucrat într-un mod neutru, fără a altera nimic, folosindu-ne de infrastructura existentă pentru a susţine, provoca sau testa situaţii noi în spaţiul pieţei.

Intervenţiile s-au infiltrat într-un mod paşnic în peisajul pieţei, găsindu-şi locul mereu lângă ceva existent. Îmbunătăţind lucruri care erau nefolosite, îmbrăţişând şi legându-se de mobilier sau structuri existente, unele fiind furate după o zi iar altele continându-şi viaţa după perioada festivalului, acestea au devenit suport pentru activităţi mărunte, aproape intime.