Impresii Post-Parametrice
Acum câteva săptămâni a avut loc la Cluj CLJ02, al doilea workshop axat pe design paramentric. Punându-l în șirul evenimentelor similare de la București și Iași, putem constata o creștere evidentă a atenției dedicate acestei părți a practicii și a teoriei arhitecturale, în continuă dezvoltare în România. Chiar dacă încă departe de a fi introdusă în curricula școlilor de arhitectură locale, răspunsul pe care l-am primit a fost destul de uluitor- dacă anul trecut la DTAL’s CLJ01 workshop abia am umplut cele 20 de locuri disponibile, anul acesta a trebuit să oprim numărătoarea pe la 60 și am fost nevoiți să dezamăgim o treime din aplicanți.
Evenimentul propriu-zis a fost organizat de ASTA Cluj (de Bogdan Hămbășan și Anamaria Androne) ca parte integrantă a Zilelor Arhitecturii 11, eveniment ce va avea loc la începutul lunii mai. Acesta a fost condus de Patrick Bedarf și de mine, amandoi fiind puternic implicați în câmpul computational architecture incă de la inceputurile acestuia. Scopul principal al workshop-ului a fost să producă un design de lucru(working design) pentru Pavilionul lounge de la ZA. Această sarcină cu nevoia sa inerenta de fezabilitate a fost principala cheie a succesului worshop-ului. Se spune că ideile creative încolțesc când libertatea are și constrângeri, iar noi nu am contrazis această zicere. Pentru a detalia cerințele de fezabilitate menționate mai sus, aș începe prin a spune că parametric design-ul și mai general spus computational architecture se pot dovedi a fi zone înșelătoare ale arhitecturii. Liberatea creativă permisă de calculatoare și de pachetele softwere succesive e imensă și, scăpată din mână, poate genera rezultate care, deși plăcute estetic ochiului, rămân obicte arhitecturale necontruibile. Pe de altă parte ne-am confruntat cu cerințele dure de a crea un design de lucru (working design) realizabil cu materialele și uneltele disponibile și în același timp să ne încadrăm într-un buget pipernicit conform așteptărilor. De aceia am restrâns agenda căutarii creative la o abordare relativ limitată care, cel mai important lucru, e accesibilă în termeni de materiale și tehnici de fabricare. Nu o să intru în detalii tehnice, pentru că “adaptive surface subdivision”, “diagrid-based deep facet” sau “multiple facet intersection connectors” s-ar putea să înceapă să-i plictisească pe unii, și deobicei încerc să nu induc oamenilor deferență folosind un jargon complicat. E destul să spunem că am impus și dezvoltat câteva tehnici parametrice efective care să aibe cele mai multe șanse de a produce proiecte posibile. Participanții au deprins cunoștințele creării propriilor unelte de controlare a geometriilor complexe de la faza de design, până la faza fabricării – sau ceea ce se cheamă file-to-factory process. Ceea ce înseamnă că se creează design-ul care e mai apoi fabricat direct cu ajutorul diferitelor CNC-uri și tehnici digitale de modelare. Asamblarea devine astfel un puzzle 3D gigantic. Această tehnică mărește la scară de la machete la cele mai inovative design-uri de aeroporturi și a redefinit fundamental industria contrucțiilor peste tot în lume, iar la nivel teoretic, i-a făcut pe unii să susțină că realitatea devine o diagramă, iar diagrama devine realitate (Deleuze) datorită aparentei libere translații interferente de la produsul digital, virtual, la un obiect real, palpabil.
Tehnicile conputerizate au fost și încă sunt un proces de deprindere serios în practica arhitecturală și în educația de arhitectură. Deși încă în stadiul „vulcanic”, atât teoretic cât și practic, design-ul parametric a fost larg adoptat peste tot în lume și aproape toate universitățile îl cosideră parte esențială a educației arhitecturale – sărind câțiva pași în procesul formării și adoptând căile deja dovedite și testate. Mai mult afirmația de mai sus referitoare la realitatea ca o diagramă și viceversa, trebuie tratată cu precauție – altfel o să vedem proiecte care înseamnă doar date imateriale. Dată fiind scena economică și socială locală, unde altundeva să începi să cauți sens dacă nu în abordarea computerizată. Ca ultimă învățătură, cu care aș vrea să și concuzionez acest text, aș vrea să citez o frază a lui Douglas Rushkoff referitoare la era informațională în care ne aflăm: „programează sau vei fi programat” – extrapolând putem spune că voi ca arhitecți, vă puteți lăsa controlați de programele pe care le folosiți sau le puteți controla în propriile scopuri.
Dimitrie Stefanescu, Delft, 2011
improved.ro
