Orașul actual – Introducere la orașul posibil

ORAȘUL ACTUAL – INTRODUCERE LA ORAȘUL POSIBIL. STUDIU DE CAZ spații urbane GALAȚI

Imaginea spațiilor urbane în România descrie un colaj vernacular: o terasă în fața unui restaurant, 3 trepte în fața unui magazin, trotuare vopsite cu trasee turistice, piste pentru bicicliști imposibil de folosit, stâlpișori de plastic, marcaje înșurubate pentru persoanele cu disabilități, bolovani și panseluțe în intersecții, beculețe colorate de sărbători, bannere publicitare, toaletarea copacilor, parcări pe trotuare, eternele înlocuiri ale utilităților, mult praf. Cele câteva excepții – intervenții în centre istorice – nu detronează imaginea generală și nemulțumirea hoinarului prin oraș. Încercând o responsabilizare a societății și administrațiilor locale, în acest context al acțiunii sau inacțiunii, au apărut, în ultimii ani, câteva proiecte de cercetare - reacție la starea generală a spațiului urban românesc.

Orașul Galați, studiul de caz al concursului de invenții urbane Orașul Posibil – episodul Galați 2050, se încadrează în proportie de 99%* în prima categorie. Investiția în amenajarea spațiilor urbane nu reprezintă o prioritate a autorităților locale nici măcar în zonele reprezentative. Mai mult, scenariul în care o intervenție de calitate va aduce și beneficii orașului pare de neimaginat.

Aflat în extrema SE a țării, pe Dunăre, Galațiul și-a cunoscut apogeul în anii ‘60 prin dezvoltarea industriei siderurgice, a șantierului naval și a industriei alimentare. A fost unul din cele mai afectate orașe în urma cutremurului din 1940 și a distrugerilor din război. După, procesul de industrializare pune problema reconstrucției masive a orașului.

Planul de amenajare (schița de sistematizare, 1955) prevedea un zoning clar care grupa zonele industriale și zonele de locuire. La nivelul spațiului urban a fost propusă mutarea centrului orașului în centrul geometric al noii configurații și alte 7-8 centre care constituiau o rețea de echipamente de rangul doi. Zonele rezidențiale au fost concepute ca unităti complexe – dotate cu centre culturale și echipamente socio-culturale de proximitate. O importanță mare a fost acordată în cadrul planului director amenajării spațiilor verzi – care traversau întreaga zonă rezidențială. Conform acestui plan s-au realizat cu fonduri de stat majoritatea construcțiilor.

Efortul constructiv depus denotă înverșunarea cuceririi unui teritoriu. Terenul, loess, cu mari probleme de fundare, este împânzit cu o rețea de piloți (grid de 1m) peste care sunt realizate majoritatea construcțiilor. Cartierele proiectate începând cu anii ‘60 vizau o populație de 200 mii locuitori; în prezent orașul are 290 mii.

Situația actuală. Fondul locativ, ce reprezintă în proporție mare rezultatul intervențiilor comuniste este într-o stare precară și va ieși din uz în următorii 40 de ani. Spațiile dintre, inițial zone verzi, sunt ocupate de parcări și garaje. Mobilierul urban este degradat, cel nou de proastă calitate. Dezvoltarea necontrolată și diminuarea puternică a activităților culturale din ultimii ani au condus către degradarea vizibilă a centrelor de cartier. Zonele principale de loisir – faleza Dunării și alte câteva parcuri au un punct forte nesusținut de calitate: aflat în oricare dintre ele pierzi total contactul cu zona construită. Lucrările constante la infrastructura de utilități și cele cauzate de inundații conturează o imagine rurală. Politizarea întregului sistem al orașului susține decăderea acestuia.

Orașul Posibil – episodul Galați 2050 pune în discuție (printre altele) situația: 1. unui oraș tânăr; 2. unui oraș cu foarte multe spații interstițiale; 3. unui oraș costisitor la intreținere; 4. unui oraș care are de 3 ani în fază de analiză PUG-ul și care riscă să rămână o lungă perioadă fără o strategie focalizată pe spațiul urban sau cel puțin una de ansamblu. Conștienți că orașul moare încet, nu se ia nicio măsură. Orizontul 2050 introduce posibilitatea unor abordari radicale, dar și a unor alternative în demersul de lucru cu orașul românesc.  www.plusminusgalati.wordpress.com

* 1%: 28 martie 2011, strada Roșiori – amplasarea de corpurilor de iluminat Schreder, Cayodo + Albany. Obiecte zburătoare neidentificate încă de oraș.

Ina STOIAN, PLUSMINUS, 3 aprilie 2011

 
 

1 comentariu:

Koike
20 Apr 2013 - 12:55 pm

Postul ăsta vine la fix după lansarea deja cubelrulei banc:Ea: Ah, iubitule, priveşte ce culori minunate, ce peisaj superb! Ce frumuseţe, ceet romantism El: Ce vrei, fă, e toamnă