Sustenabilitatea nu trebuie să fie un lux

Aceasta este varianta redusă a interviului dintre Sabin Borș și echipa PRISPA.

Citiți interviul complet.

 

Sabin Borș: Echipa PRISPA s-a calificat anul acesta în cea de-a doua ediţie a competiției Solar Decathlon Europe, care se va desfăşura şi anul următor, ca şi în 2010, la Madrid. Cum a luat de fapt naştere echipa PRISPA şi ce anume a motivat interesul participanţilor pentru o astfel de competiţie?

Alexandra Croitoru: PRISPA s-a format în 3 etape. Prima etapă a fost în ianuarie 2010, când 5-6 masteranzi și doctoranzi au aflat de competiție și au trimis o propunere tehnică. Apoi, după ce ne-am calificat, studenții care și-au dorit să facă parte din echipă, au trimis CV-ul, însoțit de o scrisoare de intenție și o surpriză care să ne convingă. Am ales 30 de oameni.

La sfârşitul lunii octombrie am organizat o conferinţă de presă unde ne-am prezentat concursul, echipa, proiectul, ce facem noi, şi i-am invitat pe cei interesaţi să ni se alăture. Am avut parte de un răspuns mai bun decât ne aşteptam: în următoarea săptămână ni s-au alăturat alţi 40 de studenţi. 

 

Sabin Borș: Dincolo de cadrul competiţional, un astfel de proiect implică un cumul de cunoştinţe şi practici conexe care trebuie să fuzioneze pentru a produce o construcţie unitară şi funcţională. Există arhitecţi, designeri, ingineri, artişti… Este arhitectura aspectul cel mai important al proiectului, sau contează mai mult aspectele tehnologice pe care aceasta le implică?

Adrian Pop: Arhitectura este importantă şi dictează într-un fel proiectul, dar nu este singurul aspect important. Fiind ghidaţi de regulile concursului SDE şi urmărind să obţinem un punctaj cât mai bun, nu ne putem permite să neglijăm celelalte specialităţi. Arhitectura are 120 de puncte din totalul de 1.000, deci toate aspectele sunt la fel de importante.

 

Sabin Borș: Care a fost până acum cea mai mare provocare, şi care sunt provocările la care va trebui să răspundeţi în continuare?

Alexandra Croitoru: Prima și cea mai mare a fost formarea echipei și găsirea unei formule optime de gestionare. Pe viitor, cele mai mari provocări vor fi găsirea sponsorizărilor și construcția efectivă a casei.

 

Sabin Borș: În prezentarea proiectului se spune că prispa reprezintă „un spaţiu de tranziţie” care ar media interfaţa dintre interior şi exterior, dintre un spaţiu public şi unul privat. În ce fel poate un astfel de spaţiu să răspundă imperativului sustenabilităţii pe care îl presupune proiectul? Mai mult, dincolo de proiectul propriu-zis, în ce fel problema sustenabilității poate depăşi vechile şi noile dihotomii ale felului în care ne reprezentăm construcţiile?

Adrian Pop: Prispa, element arhitectural preluarea elementului din arhitectura tradiţională, are acest rol de spaţiu intermediar între public şi privat (e locul privat al casei, aflat în contact vizual direct cu uliţa, deci cu spaţiul public). Este un spaţiu între interior şi exterior. E un spaţiu tampon, care protejează omul înainte de a intra în casă, dar protejează şi casa de temperaturi scăzute sau ridicate, de vânt, de ploaie, etc.

Cumva de aici vine şi modul în care vedem noi sustenabilitatea. Concursul ne obligă desigur să ţintim spre performanţe ridicate cu proiectul nostru, dar noi vedem sustenabilitatea ca pe o normalitate, sau ca pe o calitate în construcţii. Nu ne dorim să facem o casă foarte rigidă, care să îşi atingă performanţele în nişte condiţii foarte stricte. Ne dorim o casă care să funcţioneze împreună cu oamenii şi să se poată adapta la nevoile lor. O casă flexibilă, care să înmagazineze energie atunci când are un surplus, ca să îl poată folosi mai târziu când această energie lipseşte, sau spre exemplu finisaje care să regleze umiditatea.

De asemenea, sustenabilitatea nu trebuie să fie un lux. Ambiţia noastră este să avem cea mai ieftină casă din concurs, şi să funcţioneze totuşi la cele mai ridicate standarde.

 

Sabin Borș: Şi în ce fel conceptul acestui proiect iese în întâmpinarea unui public care altfel este mereu divers, neomogen? Care ar fi punctul de atracţie, numitorul comun care credeți că transformă proiectul într-un proiect funcţional şi atractiv pentru publicul larg?

Alexandra Croitoru: Prispa, clar. E foarte ușor pentru toată lumea să înțeleagă plăcerea de a pierde vremea cu o carte în mână, în timp ce privești la trecători, sau te bucuri în liniște că afară plouă torențial și tu stai liniștit la adăpost. Elemente similare există și în alte culturi, chiar dacă se numesc altfel. Plăcerea aceasta o înţelege toată lumea, indiferent de cultura din care vine.

Adrian Pop: Cred că e interesant de menţionat şi cui ne adresăm de fapt. Publicul ţintă pentru casa PRISPA este format din tinerii profesionişti din mediul rural. Ne-am imaginat o strategie prin care astfel de case ar fi subvenţionate de stat pentru a fi locuite de tineri cu studii superioare întorşi în mediu rural. Ar fi astfel o măsură de încurajare a vieţii la ţară. Medicul, învăţătorul, preotul, inginerul (şi de ce nu specialistul în construcţii eficiente energetic) sunt oameni de care satul românesc are nevoie pentru a supravieţui şi pentru a se dezvolta. Cultura noastră, tradiţiile româneşti, se află în mare parte în mediul rural şi merită să investim în păstrarea lor.

Pe de altă parte, ne dorim să setăm un trend. Nu ne imaginăm un loc cu zeci de case PRISPA identice. În strategia pe care ne-am propus-o, aceste case construite pentru tinerii profesionisţi constituie un model. Astfel noile tehnologii de producere şi stocare a energiei solare ar putea fi preluate treptat de către populaţia satelor româneşti şi se poate dezvolta o industrie a energiei solare care poate asigura o sursă (suplimentară) de trai pentru locuitorii acestor zone.

 

Sabin Borș: Care e stadiul actual al proiectului şi ce a presupus munca prorpiu-zisă de până acum?

Adrian Pop: Suntem la jumătatea proiectului, şi în acelaşi timp puţin în întârziere. Conform programului impus de SDE stăm bine. Următoarea predare o avem la începutul lunii februarie, însă noi ne-am făcut un plan mai ambiţios şi ne-am propus să finalizăm partea de proiectare până la sfârşitul anului 2011. Am fost foarte aproape, însă vom mai avea nevoie de 1-2 săptămâni din noul an pentru a încheia această etapă.

Am ales să devansăm predarea pentru că vrem să ne apucăm de construit mai repede. Simţim că acolo va fi mult de lucru şi vrem să folosim casa construită pentru a demonstra fezabilitatea proiectului şi pentru a reuşi să strângem resursele de care avem nevoie.

 

Sabin Borș: Iar acum? Care sunt paşii prin care va mai trece proiectul până la finalizarea sa?

Adrian Pop: În lunile ianuarie - aprilie vom construi subansamblurile casei PRISPA. În luna mai vrem să facem o simulare a condiţiilor de concurs asamblând casa în 10 zile într-un loc public. Până la sfârşitul lunii iunie vom folosi casa construită în România pentru a promova tehnologiile folosite, partenerii care aleg să ne susţină, conceptul de sustenabilitate, şi desigur proiectul PRISPA.

Din iulie pregătim transportul pentru Solar Decathlon Europe, pe parcursul lunii august ne preocupăm de transport şi de pregătirea condiţiilor de concurs, iar in septembrie suntem în Madrid. Ne apucă emoţiile doar când ne gândim la acel moment.

 

Sabin Borș: Dincolo, din nou, de proiectul ca atare, acest demers reprezintă un act de educare şi o modalitate de a pune efectiv în practică nişte principii alternative de construire a spațiului de viaţă. În ce fel are loc acest proces de educare prin practică?

Adrian Pop: Cred că prin apariţia a tot mai multe workshopuri practice de vară şi prin problemele pe care stagiarii le întâmpină când termină şcoala şi se lovesc de proiecte reale, este evident că ne lipseşte o educaţie practică. O completare a educaţiei teoretice prin cunoaşterea in situ a materialelor, a tehnicilor de construire, chiar şi a uneltelor. E foarte interesant să poţi experimenta construind, sau să încerci să realizezi un detaliu pe care l-ai desenat în prealabil. Te face să regândeşti ce desenezi şi să te gândeşti la manoperă din timpul proiectării. Poate aşa ar trebui să fie o proiectare responsabilă, şi doar aşa putem obţine rezultate de care să fim mândri. Altfel, vom continua să tot învinovăţim constructorii că nu ştiu să realizeze ce am desenat noi.

Apoi, dacă e vorba de noile tehnologii de eficientizare energetică, totul e teorie. Avem nevoie să vedem dacă într-adevăr funcţionează cum ar trebui, în ce condiţii, cum le putem optimiza performanţele, care sunt problemele la montaj, cum lucrează împreună aceste tehnologii, dacă sunt compatibile, ce spaţiu consumă, şi multe alte aspecte pe care doar experimentând sau asistând execuţia le putem învăţa.

Sabin Borș: Acum doi ani, în cadrul Bienalei de arhitectură de la Veneția, România a reuşit să propună un proiect care a atras asupra noastră atenţia unui număr impresionant de reviste şi centre de specialitate. În general ţara noastră reuşeşte să iasă în ultima vreme din anonimat în mai multe discipline creative, fie că vorbim de Unu la Unu în arhitectură, de Mircea Cantor în artă, sau de numele deja sonore ale cinematografiei noastre recente. Proiectul PRISPA vine oarecum în continuarea unor astfel de întreprinderi. Credeţi că avem şansa să arătăm că putem într-adevăr propune în arhitectură modele noi de a concepe spaţiul de viaţă? Se poate ridica proiectul PRISPA la nivelul unor astfel de întreprinderi?

 

Adrian Pop: Sigur că da. Mergem la Madrid pentru a câştiga. Avem câteva atuuri pe care le considerăm foarte bune, cum ar fi strategia de a obţine o casă performantă la un preţ cât mai redus. Aceasta e aplicabilitatea proiectului. De la început am considerat că e greşit să concepem o casă enorm de scumpă, dar să sperăm că va obţine puncte bune inclusiv la proba de industriabilizare şi viabilitate pe piaţă. Sustenabilitatea şi ecologia trebuie să funcţioneze împreună cu economia. Altfel nu suntem realişti.

Aceasta e o idee principală asumată încă de la început, pe care am ales să mizăm. Pe parcurs, fiecare decizie are miza ei şi finalul concursului ne va arăta dacă au fost decizii bune sau nu.

 

Sabin Borș: Efortul vostru se concentrează, în mod evident, în vederea unui rezultat. Există un set de obiective secundare pe care vi le-aţi propus? În mod cert mergeţi în această competiție şi pentru a câştiga. Care ar fi însă meritele, aşteptările şi satisfacţiile acestui proiect dincolo de acest obiectiv fix?

Alexandra Croitoru: Noi am fost primii care am încercat. Am vrea ca după experiența acestor doi ani, să vedem și alte echipe din România înscriindu-se în Solar Decathlon Europe. Deja îi încurajăm pe studenții din alte orașe să înceapă lucrul la propunerea tehnică pentru Solar Decathlon Europe 2014. Am avut recent o prezentare la Cluj, la un eveniment din seria „Ne vedem joi” a Asociaţiei Studenţilor Arhitecţi. Scopul era, evident, să le arătăm de ce participăm noi la Solar Decathlon Europe, pentru a-i convinge să participe şi ei la următoarea ediţie. Au fost persoane care s-au arătat interesate de provocare, pe care îi vom sprijini cum putem mai bine. Ar fi cea mai mare satisfacție să vedem și o altă echipă românească în concurs.

 

Adrian Pop: PRISPA este un model de educaţie prin practică, interdisciplinaritate şi promovare a sustenabilităţii în şcoală. E o mare reuşită că acest proiect se desfăşoară în mediul universitar, şi sperăm să fie doar un prim pas. Tot ce obţinem în urma acestui proiect rămâne Asociaţiei PRISPA, care e alcătuită din cele 3 mari universităţi bucureştene din domeniul construcţiilor, deci poate deveni o platformă perfectă de colaborare care să urmărească în continuare scopurile menţionate mai sus.

Alexandra Croitoru: Și ne-am dori foarte mult să construim casa PRISPA pentru un beneficiar real. 

Citiți interviul complet.