ZA - Ziua 1

Tema conferințelor de la Cinema Victoria din prima zi la ZA a fost ”Tehnologiile” și sub impresia textelor sceptice ale lui Paul Virilio în ce privește raportul dintre tehnologie și oraș am privit cu rezervă subiectul. În tabloul făcut cândva de Bogdan Ghiu, tablou al gânditorilor care au vorbit despre actualitate, de la optimişti (naiv-entuziaşti sau lucid ponderaţi), categorie în care îl înscrie pe Pierre Levy, la (aparent) neutri (implicit-critici sau nedeclarat-încântaţi) în care îl include pe Gilles Lipovetsk, și până la pesimişti radicali „excelenţi analişti hipersensibili şi neîncetat alarmaţi” precum Jean Baudrillard sau Pierre Bourdieu, Paul Virilio e înscris în această din urmă categorie și e etichetat ca cel mai apocaliptic dintre toți. Dar Bobdan Ghiu spune că și atunci când exagerează, doar scepticii au dreptate, pentru că doar ei supun realitățile unei analize pertinente. Din această perspectivă (prejudecată) am urmărit discuțiile. Și în acest sens prezentarea lui Dimitrie Ștefănescu, coordonator al atelierului de asamblare a pavilionului PauZA, a avut cred doza necesară de criticism, asumând limitările și întrebările cu privire la tehnicile computaționale în arhitectură. Venită de la un exersat al design-lui parametric abordarea a fost surprizătoare, mai ales că în urmă cu un an la evenimentele legate de prezența lui Neil Leach la Cluj, la care a vorbit și el, concluziile tindeau spre o exaltare în fața posibilităților calculatorului. De data aceasta abordarea a fost pragmatică și ceva mai rezervată.

Pezentările birourilor elvețiene Haratori Architekten și E2A (biroul E2A are și o expoziție la Bastionul Croitorilor) au fost cât se poate de fertile atât pentru studenți cât și pentru arhitecți. Discursul lor profesionist și sensibil e binevenit în fața studenților și arhitecților societății spectacolului, ispitiți mai degrabă de imaginea arhitecturii și de spectaculosului ei, și mai puțin de decriptarea mesajului ei.

După-masă tema s-a concentrat pe spațiu și spațiu public, au vorbit Adriana Matei și Ligia Subțirică. Pornind de la aceasta am înțeles de ce e nevoie să existe un festival cu tema „Vorbim Arhitectura”. Pentru că ea e insuficient vorbită. Pentru că în Cluj, în absența unei societăți civile reale și sub privirea unei prese asistate de stat și castrată de propria vasalitate financiară, discuția despre spațiu public nu există decât în cadrul restrâns profesional și fără șanse de transmitere spre publicul larg. Temele legate de spațiul public clujean se discută și se aprobă între arhitecți, dar ele rămân între arhitecți. E cazul nefinalizatului proiect de pietonizare a pieței principale a orașului. Suntem cu toții deacord că e o realizare incompletă care stâlcește demersul inițial, dar nu putem impune acestă temă pe agenda publică.

Și Pavilionul PauZA și-a prelungit șantierul mai mult decât s-a estimat, dar asta nu l-a facut mai puțin convingător, dimpotrivă. Tocmai acest obiect experimental, nefinalizat, pare să convingă în discursul despre design-ul parametric, mai mult decât simulările 3D și imaginile computerizate. Fragilitatea și instabilitatea lui reală sunt mai atrăgătoare și mai grăitoare, decât prototipul lui virtual.

Dacă sunteți pe drum spre Cluj sfatul e să vă luați pufoaica. Chiar dacă discuțiile și subiecte (se) încing, vremea aici aduce mai degrabă a sfârșit de noiembrie, decât a început de mai.

Încă din prima zi din șirul Zilelor ArhitecturiiArhiForum își arătă  chipul în mediul real, ieșind din virtual pentru câteva zile. Expoziția ArhiForum conține câteva proiecte deja cunoscute și premiate de mediul profesional, dar care ar putea, prin afișarea lor în stradă, pe Eroilor, să vorbească și publicului larg, în spiritul temei din acest an a Zilelor Arhitecturii „Vorbim Arhitectura”.

Puteți afla programul ZA aici.

(va urma...)

Adriana MĂGERUȘAN