Capelă mortuară și ansamblu social


10.10.2011
Numele complet al proiectului: Capelă mortuară parohia Bisericii Dichiu și ansamblu social
Tipul proiectului: studiu
Autor: manadelucru
Localitate: Bucureşti
Echipa de proiectare: Dorin-Ștefan ADAM, Madalina Maria IFTIMI, Cristian STĂNOIU
Anul proiectării: 2010
Valoarea investiției: 700 000 euro

Parohia Bisericii Dichiu, situată în București pe strada Icoanei, prin preotul paroh Constantin Murgoci dorea construirea unei capele mortuare, în sensul în care se urmărea despărțirea unor servicii religioase precum înmormântările de slujbele curente ținute în biserica propriu-zisă existentă. Această dorință venea dintr-o nevoie firească, pentru o mai bună desfășurare a slujbelor zilnice: Sf Liturghie, masluri, paraclise, etc.  Tema de bază prin care locul destinat slujbelor de înmormantare și privegherii căpătă un nou locaș  mai avea ca punct important prezența lumânărarului,   astfel încât el să nu mai fie reprezentat de două cutii metalice fumegânde, marcate cu vopsea “vii” și “morti”.

Proprietatea bisericii are un contur neregulat,  pe limitele de proprietate sunt amplasate construcții  complet nefuncționale și într-o stare avansată de degradare fizică . Proiectul în prima sa variantă urmărea să răspundă căutării unei forme pentru noul lăcaș destinat capelei mortuare și să inducă o ordine la scara locului, astfel încât prin prezența unui turn clopotniță și a unui spațiu acoperit să se creeze și un loc destinat comunității, dar și un altfel de spațiu, mult mai “meditativ”, în preajma lumânărarului. Astfel soluția proiectului propunea construirea unui ansamblu eclesial care să ocupe limitele de proprietate ale terenului, pe urmele construcțiilor existente care au calcan înspre vecinătăți, iar funcțional să aducă diversificare. Pe lângă funcția de capelă mortuară, ca parte integrantă a ansamblului, respectivul imobil avea o grădiniță, desfășurată pe demisol, parter și etajul întâi. Accesul în gradiniță se făcea direct dinspre stradă, la o cotă inferioară acesteia, fără a fi deranjată incinta bisericii. Copiii puteau lua parte și la o educație religioasă strâns legatâ de viața cultică a bisericii. Suplimentar față de prima soluție a fost pusă în proiect o sală de prăznuiri, unde să se poată desfașura parastase, botezuri, praznicele mari de peste an, etc. Ca parte integrantă din ansamblu, capela mortuară situată în partea dreaptă a bisericii  închide compoziția “pliului” propus, care își nuanțează parcursul lăsând loc funcțiunilor diferite, raspunzând contextului și regimului său de înălțime și creând curți și perspective în și spre ansamblu. În această nouă dezvoltare s-a optat pentru construirea demisolului care avea să adapostească spațiile tehnice, deficitare în actuala formă de funcționare a bisericii.

Această propunere a fost înaintată spre avizare comisiei tehnice din cadrul Patriarhiei Române, obținând votul favorabil al acesteia. De asemenea ea a obținut votul consiliului parohial, iar până la actuală forma de prezentare a suferit numeroase modificări în urma discuțiilor succesive și nevoilor manifestate de preotul paroh. Fondurile de construcție urmau să fie obținute din cadrul bugetului local al Primăriei Sectorului 2, din surse proprii și din donații. În contextul financiar al anului trecut, Primăria nu a mai putut finanța desfășurarea unui astfel de proiect. Din date recente se pare că a fost “găsit” un constructor “agreat” care poate obține această finanțare de la Primăria Sectorului 2 și care impune realizarea proiectului cu inginerii săi, în sensul în care proiectarea este considerată un bonus nesemnificativ pentru relizarea execuției santierului.

Aceasta este istoria unui proiect care încerca să repună în discuție un limbaj formal bisericesc considerat canonar, precum și să răspundă contextului urban și să adecveze configurația incintei la o astfel de temă.