Pavilionul Vizitatorilor şi Interpretării
| Tipul proiectului: | proiect executat |
| Autor: | ZIP & BDX Studio |
| Localitate: | Stejaru - Neamţ |
| Echipa de proiectare: | Marius CĂLIN, Roxana ROȘCA, Adriana COMANICI, Laur LUPESCU, Mariana NICOLAE, Liviu ȘERBAN |
| Proiectant structură: | Incona |
| Proiectant instalații: | Comtid |
| Alți colaboratori: | Fațade: Concept Fațade; Iluminat: Lawrie Nisbet & LDPi - Edinburgh, Scotland, Pruva Consultancy Services; Audio-vizual: H.E.Systems; Peisagistica: Atelier “Foaie Verde” |
| Client: | Hidrolelectrica S.A. |
| Anul proiectării: | 2009 |
| Anul execuției/finalizării: | 2010 |
| Suprafața construită: | 285 mp |
| Suprafața desfășurată: | 500 mp interior – 2.500 mp peisaj (inclusiv 300 mp structura parcării) |
| Suprafața utilă: | 250 mp |
| Fotograf: | Catiușa IVANOV, ZIP & BDX Studio |
Astăzi, arhitectura trebuie să propună teme inter-relaționate pentru educație, dezbateri, comerț, initiative, moda, contemplare. Adică evoluție, considerând intervenția „ne-programabilului” în metodologia utilizării unei construcții, în antiteză cât și reflecție asupra dominanței programatice, sau funcționale a acesteia. Prima şi una dintre cele mai importante amenajări hidroenergetice din România, cea de la Bicaz – Stejaru, de pe Râul Bistriţa, a împlinit anul trecut 50 de ani. Cu ocazia acestei aniversări am fost solicitați în realizarea unui centru educaţional al hidroenergiei, redefinirea accesului în complex şi o parcare acoperită. Remarcabil, arh. Dragos Marian a fost consultantul nostru de fațade, o funcție neglijată mult prea des. Trebuia să concepem un loc care să facă vizibil invizibilul: să le reamintim celor care văd astăzi centrala, efortul cu care s-a construit acest obiectiv, enorma importanţă a activităţii industriale şi a progreselor tehnologice şi munca hidrotehnicienilor. Dincolo de semnificaţia socio-istorică a acestui eveniment şi a acestei construcţii industriale extraordinare, ne-am propus să scoatem la iveală semnificaţia industriei în istoria culturală românească. Acest grup de clădiri constă dintr-un Pavilion Primire, integral vitrat, suspendat deasupra Bazinului de Liniștire printr-o consolă de 6m la o deschidere structurală de 8m pe 27m, apoi Pavilionele Poartă și cel de Vizitatori.
Cele două materiale principale – sticla de mari dimensiuni şi ardezia (o piatră intens startificată) au fost alese ca extensie, şi în contrast cu peisajul. Prin transparenţă şi elongaţie, membrana pusă peste structura de parcare menţine senzaţia infinitelor particule de apă plutind în aerul muntelui. De obicei, în activitatea noastră, fără să o fi cerut, producem în oraşe, prin delimitare, spaţii din ce în ce mai complexe dar şi invizibile percepţiei imediate. Incorporăm regulamente, stiluri de viaţă, informaţii şi dorinţe, repoziţionându-ne mereu prin intersecţii temporare sau reactive faţă de programul de arhitectură. La Stejaru, uimirea că vom deveni prezenţi în realul psiho-geografic a generat manifestarea proiectului: starea necesară oricărei transformări. După, totul rămâne în conştiinţa spaţiului arhitectural, ca loc de întâlnire şi descoperire. Credem în spaţiile pe care, începând să le porţi în tine, sunt continuu descoperite. Devenim informaţie: arhitectura mediatizează infrastructura peisajului.
Aparent vizibilă, linia orizontului se translatează, la infinit, în spaţiile deschise (în oraşe orizontul este captiv). Astfel, a vorbi despre un proiect devenit construcție este simultan dominanţă, explorare, confesiune, căutarea unui nou orizont. Timpul construcţiei, cât şi cel prezent, sunt deja un alt început. Fiecare dintre noi este un orizont. Între clădirea hidrocentralei şi calea de acces se întinde o livadă cu meri plantaţi după un tipar geometric desenat pe parcursul timpului. Poarta de la intrare separă cele două lumi: lumea inocentă a satului şi misterul tehnologiei. Bazinul de Liniștire (câtă intensitate poetică intr-un nume) reflectă faţada alegorică, clasicist-monumentală a hidrocentralei, între taluzul malurilor. Câţiva arbori tâşnesc din înclinaţia taluzului înclinat. Cum să construim această senzaţie?
Marshall McLuhan observă: „Toate artefectele umane, fie hardware sau software, buldozere sau legile chimiei, sunt asemenea lingvisticii în structura și intenția de a face”. În realizarea Stejaru, abordarea proiectării împleteşte, simultan, două condiţii „naturale”: atât încadrarea în situl geologic şi artificial al masivei centrale electrice în peisajul montan ca mise-en-scene, cât şi interpretarea corolară a energiei electrice. În consolă, peste Bazinul de Liniştire, deschiderea şi transparenţa în folosirea luminii naturale permit Pavilionului de Primire o absorbţie arhitecturală din mediul înconjurător. În locul unei asamblări fizice a decorului festiv ca spaţiu arhitectural, în interiorul Pavilionului se dezvăluie experienţa individuală a privitorului/vizitatorului, atingând capătul celălalt al Pavilionului în timp ce se află deasupra bazinului: inspiraţie, linişte, meditaţie. Strecurat printre arbori, într-o consolă lungă peste taluz, accentuând desprinderea de peisaj şi o continuare a lui, Pavilionul Primire conţine vibraţia mitică a locului.
Timpul trecand print-un proiect este ca o bătaie de aripi între aparenta familiarității și neașteptat. Proiectul este experiența noastră de viață către comunitate - continuăm a ne descoperi proiectele după finalizarea lor, când au devenite atemporale. Citându-l pe Jean-Luc Nancy din cartea sa “Comunitatea Absentă” (p. 84): Mitul nu este o simplă reprezentare, ci reprezentarea activă, reprezentarea care se produce pe sine însăși….nu o lume fictivă, ci ficționarea ca modelare a unei lumi. Dacă nu există o mitologie, nu există și nu va exista o nouă comunitate.
Este ceea ce căutam prin lucrările noastre. Astfel, vom avea întotdeauna timp pentru arhitectură.
1 comentariu: