Librăria Cărturești


19.01.2012
Etichete: cultură
Tipul proiectului: proiect executat
Autor: PRODID
Localitate: Bucureşti
Echipa de proiectare: Şerban STURDZA, Ștefan Zaharia, Andreea Hangiu, Francina Mancas-Palade, Antonio Baghiu
Proiectant structură: ing. Mihai Ursăchescu, ing. Gheorghe Dobrescu
Proiectant instalații: ing. Cristian Tomescu (instalații sanitare și termice), ing. Bogdan Marinescu (instalații electrice)
Amenajări exterioare: studioBASAR (banca metalică), Virgil Scripcariu (băncile de beton și instalația de artă „Corabia cu jucării”)

Verona 13 – reşedinţa lui Dimitrie Alexandru Sturdza, preşedinte al partidului liberal, preşedinte al Academiei Române și de patru ori prim-ministru al României.

Date interesante înainte de 1944: un timp a stat în gazdă Maria Tănase, un timp a fost o bibliotecă publică unde şi-au adus cărţile din lipsă de spaţiu o serie de intelectuali daţi afară din propriile case după 1944. Biblioteca era deservită de intelectuali cu nume sonore eliminaţi din viaţa publică. Ulterior condiţiile financiare şi presiunea politică au impus vânzarea cărţilor şi desfiinţarea aşezământului. Înainte de amenajarea librăriei Cărtureşti (2003) a funcţionat aici Clubul Copiilor cu care s-a încercat stabilirea unei cooperări în următorii termeni: puteau rămâne în clădire cu condiţia să îşi schimbe sistemul de învăţământ structurându-l pe principii evoluate de tip european; refuzul conducerii a determinat evacuarea Clubului.

Decizia creării unei librării, loc de interes public, s-a conturat din dorinţa de a transforma raportul între carte şi cumpărător în sensul unui act de cultură cât se putea de nuanţat. De aceea, tema proiectului a cuprins elemente de contact public: ceainărie, spaţii de expunere, conferinţe. Convingerea pe care am avut-o, că arhitectul trebuie sa fie cunoscut de public şi în timp respectat, a pus problema unei secţii mai dezvoltate de carte de arhitectură, încurajarea expoziţiilor generate de proiecte făcute de arhitecţi, studenţi şi de câte ori se putea workshop-uri. Bugetul minimal pus la dispoziţie a permis intervenţii punctuale strict necesare, fără ca vreodată să fi fost vorba de un proiect de restaurare. Principiul adoptat din motive financiare, dar şi din dorinţa realizării în timp a unor contacte prietenoase cu cât mai multă lume a fost work in progress. Fiecare spaţiu a fost generat de nevoile pe care le-a cerut clientela pe măsură ce ea creştea. La început, s-a amenajat parterul, cu modificări minime faţă de starea în care a fost preluată casa şi păstrându-se logica locuirii iniţiale. Apoi s-a funcţionalizat mansarda, consolidându-se planşeul de lemn prin îndesirea grinzilor şi din nou s-au păstrat toate elementele originale. După câtva timp succesul la public pe care formatul librăriei l-a dezvoltat a generat folosirea subsolului. Aici intervenţiile s-au redus la măsuri de diminuare a umidităţii provenite din sol.

Amenajările au căutat mai curând să incite publicul considerându-l o mare familie cu care se poate coopera, decât o tratare arhitecturală „ca la carte”. Iată de ce, orice arhitect, designer sau peisagist este invitat să îşi expună propriile proiecte de scaune în ceainărie şi bar sau poate folosi simeza pentru comunicare. Ideea de atelier-laborator-loc de comunicare a fost extinsă mai târziu şi pe parcela vecină, imobilul nr.15, casă şi grădină.

Viaţa reală a împins proiectul în funcţie de conjuncturi. De fiecare dată s-a încercat o adaptare a lui la conflicte sau oportunităţi fireşti. Un exemplu de menţionat este transformarea treptată a zonei de intrare în librărie, iniţial parcare în actualul spaţiu cu caracter semipublic, pavaje şi loc de stat.

În cadrul proiectului s-au manifestat neaşteptat de mulţi arhitecţi şi peisagişti. Dacă lucrarea este percepută ca un succes, ea este cu siguranţă rezultatul tuturor şi dovedeşte un mod alternativ de a oferi confort urban.

Existenţa librăriei Cărtureşti a putut genera în timp un proces lent de reabilitare a traseului cultural Verona care încă evoluează.