Under 40, noul val
Recenzie la - 14 Birouri de Arhitectură, prefaţă şi interviuri de Viorica Buică, igloomedia, București, 2010
Albumul editat de igloomedia la finele anului trecut reunește arhitecți sub 40 de ani și caută punctele comune ale acestei generații. Întrebarea care se pune este dacă există un nou val în arhitectura românească, similar noului val din cinema.
Interviurile cu arhitecţii celor 14 birouri scot în evidență puncte comune, dar și diferențe de abordare. Printre elementele comune ale birourilor prezentate sunt preocupările pentru chestiuni care depășesc aria propriilor proiecte și care merg spre problematica orașului și spațiului public. Mai mult, acești arhitecți au adoptat o atitudine pro-activă în această chestiune. O parte a lor au colaborat în cadrul proiectului TUB (Transcentral Urban București), care propunea un traseu pietonal care să unească într-o rețea de spații publice diverse puncte ale orașului care pot fi astfel re-activate. Point 4 Group a participat la proiectul Magic Blocks care propunea o strategie de acțiune și intervenție asupra cartierelor dormitor din perioada socialistă și a inițiat proiectul Idei mici pentru un oraș mare cu subtitlul „16 proiecte pentru îmbunătățirea spațiilor publice, proiecte ce se pot pune în practică fără mari eforturi”.
Aceste birouri mai au în comun energia cu care își pun la încercare creativitatea în participări la concursuri, chiar dacă deplâng puținătatea concursurilor organizate până acum în țată. ADN de pildă are un portofoliu impresionant de participări la concursuri, din țară și din afară, și o colecție de premii importante.
Apoi un alt element comun, diferit față de generațiile anterioare adânc ancorate în experiențele moderniste interbelice, este acela că arhitecții acestei generații sunt în mai mare măsură racordați spiritului şi experienței contemporane. Aceştia aduc o adecvată măsură a lucrurilor. Corvin Cristian spune în interviu că "a dispărut puțin din obsesia de a face «gesturi» arhitecturale, obsesie care a făcut ravagii imediat după revoluție și care e apanajul unei părți a generațiilor mai vechi, bântuite de frustrările comunismului și care a încercat să se refuleze făcând un tip de arhitectură pe care l-aș numi «fistichiu-primitiv»”. Ultimele ediţii ale Anualei și Bienalei au arătat „o decență și o aliniere la valori european-universale care lipsea aproape cu desăvârșire până nu demult”. În acest sens chiar grafica non-glossy a cărții vine ca o mănușă acestei generații și e o alegere potrivită pentru temă.
Merită urmărite şi experienţele anterioare ale arhitecților. Unii dintre ei au avut șansa să lucreze, înainte de a alege drumul pe cont propriu, în mari birouri de arhitectură. Pentru unii dintre ei arhitectul cu care au lucrat a fost mentor, magister în adevăratul sens al cuvântului. A se citi în acest sens interviul cu Dan Dinoiu care îl evocă pe Dorin Ștefan cu vădit amor intellectualis. Pentru alții modelele au venit mai degrabă din practica internațională, prin intermediul internetului, invocat ca sursă de documentare de foarte mulți dintre cei care au luat-o de la bun început pe cont propriu.
Ce-și doresc arhitecții? La această întrebare răspunsurile sunt similare: noi provocări și proiecte de avengură, mai multe concursuri credibile în țară, o școală de arhitectură care să reprezinte o alternativă la sistemul instituționalizat și un mediu profesional care să ia mai des atitudine pentru a produce schimbări reale.
Cam acestea ar fi punctele comune. Diferențele de accent, abordare și discurs o să le descoperiți citind interviurile și urmărindu-le portofoliile. Birourile prezentate: PZP, SYAA, Square One, DINOIU&POP, AAStudio, Igloo Architecture, Corvin CRISTIAN, EXHIBIT ARHITECTURA, ADN BA, Point4 Group, REPUBLIC OF ARCHITECTS, Parasite Studio, TECON, ESTUDIO.
de Adriana MĂGERUȘAN
