Triunghi. Un experiment urban.
| Tipul proiectului: | proiect executat |
| Autor: | ateliercetrei |
| Localitate: | Câmpia-Turzii |
| Echipa de proiectare: | Paul Mihai MOLDOVAN, Florin Vasile LAZĂR |
| Proiectant structură: | ing. Leontin HAȚEGAN |
| Antreprenor general: | Eddan Construct SRL |
| Client: | Primăria Municipiului Câmpia-Turzii |
| Suprafața desfășurată: | 565 mp |
* Proiect nominalizat la Bienala Națională de Arhitectură 2012 la secțiunea "Arhitectura spațiului public" și câștigător al premiului revistei „Atelierul de proiectare” acordat în cadrul aceluiași eveniment.
Triunghi. Un experiment urban. este materializarea unui proiect câștigat în urma unei licitații publice organizată de către Primăria Municipiului Câmpia-Turzii. Prin Caietul de sarcini se propunea atât proiectarea tehnică și de detaliu cât și execuția unei fântâni arteziene trilobate conform extrasului S.F. (vezi imaginile din galerie).
Analiza proiectului propus spre detaliere și a situației existente ne-a determinat să facem un inventar al spațiilor publice din cartierul muncitoresc. Acesta, construit în anii ‘80 pentru a acomoda familiile muncitorilor combinatului metalurgic din localitate, marchează o perioadă de industrializare și urbanizare forțată. Este un cartier tipic pentru acea perioadă, cu locuințe colective în regim de înălțime parter și 4 etaje construite din elemente prefabricate. Datorită naturii ‘gospodărești’ a locuitorilor săi, toate posibilele spații publice au fost transformate de-a lungul timpului în parcări, garaje, ori îngrădite, devenind astfel spații semi-private și private.
Din concluziile acestui inventar s-a născut necesitatea schimbării radicale a temei de proiectare prin poziționarea fântânii arteziene trilobate într-un plan secund, priorități devenind crearea unui spațiu public cu rol de catalizator social dar și infuzia de noi spații verzi.
Am adoptat o poziție de forță prin propunerea unei noi strategii în care am încercat să convigem municipalitatea atât de necesitatea unui spațiu public dar și de o schimbare în ceea ce privește estetica și utilitatea fântânii care se dorea construită. Este important de menționat faptul că în acest punct al demersului nu a fost avasată nici o schiță, nici un concept arhitectural... doar o idee, conform căreia fântâna trebuie să fie un element care să permită interacțiunea cu apa și că ea trebuie să fie parte integrantă a spațiului public. Ideea a fost acceptată cu un singur amendament din partea municipalității și anume acela de a incorpora în noul design un element vertical.
Am început procesul de design al spațiului public având ca punct de pornire forma de triunghi și constrângerile sitului. Utilizarea cuvântului proces este foarte importantă deoarece reflectă modul în care noi percepem manifestarea arhitecturii și implicit modul nostru de lucru. Arhitectura nu are un singur autor și nu derivă în mod direct dintr-o schiță genială ci este rezultatul unei munci în echipă, o echipă din care fac parte clientul și constructorul, al cărei rezultat nu poate fi imaginat de niciunul din membrii echipei, inițial sau individual.
Faptul că marea majoritate a locuitorilor cartierului muncitoresc sunt în jurul vârstei de ’60 de ani, adică bunici cu nepoți, a generat edificarea unei bariere/obstacol de vegetație în lungul străzii Mureșului pentru a proteja zona pietonală de cea carosabilă. O a doua barieră de vegetație protejează fonic imobilul de locuințe colective adiacent sitului.
Ideea de interacțiune cu apa a nascut mai multe soluții la care am renunțat pe parcurs... am plecat de la imaginea unui mal de lac care s-a transformat treptat în ideea unui peisaj care integrează atât barierele de vegetație cât și fântâna. Datorită acestui mod de expresie fântâna permite și invită la interacțiune prin multitudinea de planuri orizontale și înclinate care facilitează accesul la apă. Am încercat incorporarea elementului vertical cerut de către municipalitate în diferite variante de-a lungul studiului cea mai bună soluție găsită fiind aceea a unor jeturi de apă care își au originea într-un accident în peisajul mai sus menționat.
Băncile sunt unul din elementele importante ale proiectului ele fiind concepute de noi datorită dorinței de a evita (din cauza bugetului redus ) alegerea unor piese de catalog. Am imaginat aceste bănci sub forma unor prisme triunghiulare al căror unghi derivă direct din cea a elementelor peisajului propus. Sunt executate din tablă de oțel și încorporează o parte din iluminatul public ambiental.
“După studierea diferitelor modalități de expresie, forma finală a proiectului a anulat orice caracter decorativ sau ornamental al modulului urban tocmai pentru a accentua posibilitățile multiple de orientare și relaționare. Mai mult, opoziția dintre con-strucțiile realizate din materiale pre-fabricate, tipologice, ce caracterizează blocurile de locuințe, pe de o parte, și, pe de altă parte, noul modul urban are tocmai rolul de a accentua un accident peisagistic al convențiilor tipologice. Nu în ultimul rând, interacțiunea generată de noua modelare a spațiului reprezintă mărturia faptului că reflexul social și, implicit, politic ține de practicarea arhitecturii ca soluție activă, tocmai pentru a salva capacitatea individului de a participa, în mod implicat, la o conștiință publică.” (Sabin Borș, 2011)
Triunghi a fost un experiment ale cărui rezultate au reușit și reușesc în continuare să ne depășească așteptările. Ne-a demonstrat că putem schimba o temă de proiect fără a avansa gesturi arhitecturale, doar strategii, că se poate construi mai prost decât ne așteptam, că, în ciuda reticenței inițiale a locuitorilor cartierului spațiul public nou construit a fost însușit mult mai repede, că nivelul de vandalism față de ‘ager publicus’ este mult mai ridicat decât ne așteptam, că în secolul XXI există încă părinți care nu-și lasă copii să interacționeze cu apa dintr-o fântână gândită pentru interacțiune, că atenția breslei față de proiect a fost și este mult mai mare decât cea pe care o anticipam etc...
