Extindere Liceu Dante Alighieri


15.01.2013
Tipul proiectului: proiect executat
Autor: LTFB studio
Localitate: Bucureşti
Echipa de proiectare: Liviu FABIAN, Lucian LUȚĂ
Proiectant general: Vienna Consulting Engineers
Proiectant structură: Ductil Tech
Proiectant instalații: Solid Install
Antreprenor general: ACM 4
Client: Liceu Teoretic Dante Alighieri
Anul proiectării: 2010
Anul execuției/finalizării: 2012
Suprafața construită: 1700 mp
Suprafața desfășurată: 3900 mp
Suprafața utilă: 3120 mp
Fotograf: Cosmin DRAGOMIR

În cazul clădirilor de învățământ, uniformizarea și tipizarea din perioada de dinainte de 1989 a fost dusă la extrem, acest program producând doar câteva tipologii de clădire în toată țara într-o perioadă de aproape jumătate de secol. Practic, planimetria și volumetria clădirii existente ale Liceului Dante Alighieri, pot fi întâlnite, nu doar în celelalte cartiere bucureștene, ci aproape în fiecare oraș din România.


În ultimii 23 de ani s-au realizat puține clădiri de învățământ, iar îmbunătățirile la clădirile existente s-au rezumat, în general, la termoizolări și revopsiri în culori nepotrivite sau, mai grav, la acoperirea cu șarpante din lemn fără nicio legătură cu imaginea inițială a clădirii.


Extinderea liceului Dante Alighieri a apărut, în primul rând, din nevoia pentru un centru educațional integrat, care să includă funcțiuni after-school sau conexe spațiului strict educațional, ce lipsesc în mod cronic din restul clădirilor de învățământ.


Bazinul nefuncțional și degradat din curtea liceului a fost acoperit și completat cu vestiarele și funcțiunile specifice, incluzând și o sală de dans. Această zonă a intervenției, împreună cu corpul pentru spații educaționale aflate la etajele 1 și 2, cu sala multifuncțională, sala de mese și terasele superioare,  gravitează în jurul curții interioare, element central al intervenției, un spațiu liber, menit să reprezinte o alternativă (mai restrânsă) la curtea școlii betonată, aflată pe latura de vest a liceului existent.


Gestul perforării cu goluri aleatorii a fațadei corpului educațional trebuie citit într-o cheie ludică și în contrast cu uniformitatea și repetitivitatea fațadei existente, un joc cu ferestre tip, care, privite dinspre interior, par un puzzle cu fragmente de copaci și lumină verde, filtrată prin frunzișul acestora.


Deși limitat (din tema) la o suprafață desfășurată insuficientă în raport cu diversitatea funcțiunilor, proiectul a încercat să pună accentul pe un anumit tip de spații publice, tratate în școlile existente de cele mai multe ori ca spații secundare, sau chiar redundante. Cu excepția zonei dedicate profesorilor, parterul este ocupat aproape exclusiv de zona de interacțiune publică prin spații de așteptare, curtea interioară, sala de festivități (ce poate fi deschisă contopindu-se cu holul de intrare), sala de mese, spații care comunică între ele direct sau vizual, prin intermediul pereților vitrați. În această idee, a unui loc de interacțiune extins, terasele exterioare de la etajele 1 și 2 sunt o prelungire a zonei pentru recreație și ar putea reprezenta și o prelungire a spațiului educațional, ca săli de clasă în aer liber.

Cu toate că această abordare a unui proiect legat de programul educațional este neobișnuită în țara noastră, și mai de greu de acceptat, putem spera că intervenția va fi asimilată ca un mod mai bun de a proiecta o școala, și poate, va influența măcar puțin felul în care elevii ce se vor forma aici vor percepe arhitectura și mediul construit.