Casa cu lumini colorate


17.09.2014
Tipul proiectului: proiect executat
Autor: ANDREESCU&GAIVORONSCHI
Localitate: Timișoara
Echipa de proiectare: Vlad GAIVORONSCHI, Vlad Gaivoronschi / ANDREESCU & GAIVORONSCHI, Vlad Gaivoronschi, Mihai Ungur
Proiectant general: Vlad Gaivoronschi / ANDREESCU & GAIVORONSCHI
Anul proiectării: 2012
Anul execuției/finalizării: 2012
Suprafața construită: 195 mp
Suprafața desfășurată: 288 mp
Suprafața utilă: 230 mp
Fotograf: Ovidiu Micșa

Casa se găseşte pe o parcelă în sudul Timişoarei, într-o zonă rezidenţială caracterizată prin clădiri izolate, aliniate aproximativ la fel faţă de stradă. Precum celelalte, parcela se dezvoltă în adâncime, pe o axă longitudinală est/vest având o lăţime de 17- 18 m şi 40 m adâncime.

Locuinţa proiectată a fost imaginată ca un “instrument muzical”, în care camera de zi, dezvoltată pe dublă înălţime, devine un loc viu, luminat colorat prin intermediul pâlniilor către sud ce amplifică luminile colorate introduse în interior. Acest spaţiu integrează totodată “o promenadă arhitecturală” în interior, prin intermediul unui dispozitiv de niveluri decalate, de direcţii de vedere oblică.

Fasciculele de lumină colorată se regăsesc si către est şi vest,  în dormitorul matrimonial de la cota cea mai de sus și în dormitorul de la cota intermediară precum şi în băile aferente.

În spatele parcelei există un nuc care domină grădina din spate. Către această parte, direcţia unde apune soarele, se orientează o terasă,  extensie exterioară a camerei de zi, acoperită de etajul superior, o substracţie în corpul casei. Aceasta devine un spaţiu intermediar viu către grădină, “cameră în aer liber”, deservită de către bucătărie, aflată în directă relaţie şi cu camera de zi.

Finisată în alb şi gri, mizând pe înverzirea împrejmuirii la stradă şi a corpului evazat pe parter, clădirea oferă un acces şicanat, un parcurs mai lung, pentru cei care acced intrarea principală către sud. Există şi un acces de servici, în directă legătură cu locul de parcare al automobilului. Caracterul de “bastion” greu accesibil este completat de surpriza grădinii, în care calcanul clădirii vecine adiacente zugrăvită în alb reflectă lumina de la răsărit şi apus, conducând mişcarea către zona din spate. Surpriza este întărită în interior de atmosfera interioară. Există câteva elemente care amintesc de regulile tectonicii acestei case, mai ales grinda din lemn lamelar lăsată vizibilă, susţinând planurile acoperişului.

Dar cea mai importantă caracteristică este aceea a luminii însufleţitoare care inspiră muzica în spaţiu. Casa este în acest fel un instrument care vibrează odată cu trecerea timpului. Iarna lumina colorată înfloreşte pe anumiţi pereţi opuşi celui exterior sudic. Vara, soarele fiind mai sus, lumina se dezvoltă pieziş pe pardoseală, atmosfera fiind mai răcoroasă.

Nu în ultimul rând, corpul principal al casei se caracterizează prin vibraţia “pielii” sale exterioare, albe, generată de poziţionarea cărămizilor de sticlă colorată în trunchiuri de piramidă plate, răspândite pe 3 din cele 4 laturi ale sale.

În interior , casa cu lumini colorate, afară casa cu acnee….