ZA - Ziua 2

Cuvântul cheie al celei de-a doua zi de la ZA 2011 a fost responsabilitate. Acest cuvânt a legat foarte bine prezentarea biroului Bogdan&Van Broeck de dezbaterea despre profesia de arhitect. Așa cum spunea și Van Broeck arhitectul este chemat astăzi să depășească estetismul tipic „Beaux arts”-ian și să acționeze responsabil față de comunitate și față de oraș. Nu mai e vorba în primul rând, de a produce obiecte frumoase, ci mai ales de a acționa în beneficiul orașului și abia în subsidiar trebuie discutată problema esteticii obiectului arhitectural. Nu mai e vorba despre artistul neînțeles, cât e vorba de un gest de mare responsabilitate socială, aceasta e arhitectura actuală.

Apoi ZA a gazduit o dezbatere moderată de Constantin Goagea avându-i ca invitați pe președintele ordinului arhitecților Șerban Țigănaș, filozoful Ciprian Mihali și sociologul Dan Chiribucă. Titlul dezbaterii „Arhitectura la zi” s-a dovedit o diversiune, adevăratul subiect pe care s-a discutat a fost mai debragă „Arhitectul azi”. Și cum nu cred să existe o altă breaslă pe care discursul despre sine însăși să o satisfacă în mai mare măsură dezbaterea a picat bine. De bun augur a fost faptul că o bună parte din cei implicați în discuție nu erau arhitecți, așa că am putut avea și o imagine din afară. Șerban Țigănaș ne-a demonstrat un lucru liniștitor, că nu doar arhitecții români sunt preocupați de propria profesie și de propriul rol și că organizațiile profesionale de peste tot discută astăzi despre politici de arhitectură și despre „misiunea” arhitectului. Apoi Dan Chiribucă a fost cel care vorbind despre studiul sociologic asupra profesiei a atras atenția asupra percepției demiurgice despre sine înșiși a arhitecților români. Ciprian Mihali a centrat discursul său pe chestiunea  responsabilității arhitectului, și a criticat poziția arhitectului demiurgic continuând discursul preopinentului său. Pe acest subiect Ciprian Mihali a publicat un text pe blogul său http://ciprianmihali.blogspot.com/2011/05/despre-arhitect-despre-chemarile-si.html. Deși arhitecții implicați în dezbatere au subscris acestor idei, nu s-au abținut de la derapaje de tip demiurgic. Constantin Goagea de pildă a reținut din discursul lui Ciprian Mihali afirmațiile flatante la adresa profesiei de arhitect, chiar dacă acele afirmații erau doar preambulul discursului și veneau dintr-o afecțiune a filozofului față de o breaslă în rândul căreia are mulți prieteni, fără a fi de fapt cheia discursului său. Șerban Țigănaș a lansat și el o afirmație riscantă spunând că arhitectul este într-o dublă competiție, cu colegii de breaslă și apoi cu cei dinafara breslei. Ori tocmai această atitudine a arhitectului român contemporan de a se considera într-o competiție cu societatea în care profesează e necontructivă. Cum spune Adolf Loos citat de Ciprian Mihali „Artistul este propriul său stăpân, arhitectul este servitorul comunităţii”.

Am mai reținut din discursul suculent a lui Ciprian Mihali comparația cu alte profesii vocaționale precum juriștii sau medicii, comparație care se regăsește și în textul sus menționat de pe blog, și afirmația că față de alte profesii arhitectul nu poate fi analfabet cultural. Adică poți fi un bun jurist cunoscând doar literatura de specialitate și legislația, probabil poți fi și bun contabil sau medic chiar, dar că pentru a produce arhitectură grăitoare (ca să fim în spiritul temei ZA) e nevoie de o sferă mai largă de cunoaștere. Altfel arhitectul produce arhitectură „strâmbă” care modelează oameni „strâmbi” sau chiar arhitectură mută care modelează oameni muți. Această temă are, cred, mare legătură și cu tema celei de a treia zi a arhitecturii la Cluj, despre școala de arhitectură. Dar să nu anticipăm prea mult... Discuția cu publicul din sală în schimb nu a fost la fel de fertilă, cei care au vorbit au reacționat mai degrabă chestiuni secundare, atinse tangențial de discuție decât la tema propriu zisă.

Pavilionul parametric PauZA a fost astăzi viu. Am surprins chiar replici ale oamenilor de pe stradă care întrebându-se ce-o fi straniul obiect căutau răspunsuri „O fi origami”,  „O fi ceva fundație”. Primul pas spre o arhitectură care vorbește, e o arhitectură care naște întrebări.

A urmat după-masa prezentarea birourilor timișorene atelier TREI, PARASITE Studio și Bogdan Demetrescu. Seara a adunat o mare masă de oameni în fața Casei Matei unde a fost o Proiecție cartată. A fost spectaculos să vezi live o astfel de întâmplare pe o clădire icon a Clujului (Casa Matei). Despre Expoziția Superbia merită vorbit mâine când va fi și o masă rotundă pe marginea subiectului. Ziua 3 se anunță plină. Găsiți programul aici.

(va urma...)
Adriana MĂGERUȘAN