Acces și Mansardă

Tipul proiectului: | proiect în curs de execuție |
Localitate: | Timișoara |
Echipa de proiectare: | Vladimir OBRADOVICI, |
Anul proiectării: | 2008 |
Anul execuției/finalizării: | 2010 |
Suprafața construită: | 55 mp |
Fotograf: | Vladimir OBRADOVICI |
Acest proiect reprezită o intervenţie asupra unei locuinţe cuplate din zona centrală a oraşului Timişoara prin care s-a dorit separarea unor spaţii din imobilul existent pentru a le folosi ca birouri cu acces separat. Proiectul a fost gîndit în două etape: prima, care este în curs de finalizare, reprezintă un corp nou de acces ce oferă spaţiile necesare recepţiei, grup sanitar și circulaţia verticală care leagă spaţiile de birou de la parter, etajul 1 şi ajunge pînă la nivelul viitoarei mansarde. Etapa a doua va reprezenta realizarea mansardei peste întreaga locuinţă prin ridicarea nivelului acoperişului în zona posterioară şi păstrarea aspectului actual pe faţada principală a casei. Construcţia se găseşte într-o zona urbana eterogenă din punct de vedere al imaginii arhitecturale, al finisajelor folosite şi al vechimii clădirilor.
Construcţia a fost amplasată pe spaţiul între faţada laterală a imobilului existent pe colţul parcelei şi limita de proprietate, acest spaţiu are o lăţime ce variază intre 2,6m-3,2m. Faţada laterală a clădirii existente nu avea decît două goluri pe colţul cu faţada principală, aceasta neavînd o relaţie optimă cu strada, iar spaţiul pînă la limita de proprietate era un spaţiu rezidual nefolosit.
Deoarece pe strada aferentă noii construcţii, imobilele se află în mare parte pe limita de proprietate iar restul avînd retrageri variabile, a fost justificată construirea pe limita proprietăţii.
Din motive structurale corpul orizontal este realizat pe o structură de lemn, pereţi tip sandwich şi avînd ca finisaj exterior nişte panouri din lamele verticale de lemn (încă nemontate). “Turnul” ce adăposteşte scara, este realizat pe o structură metalică ce reazămă pe un modul de cadre de beton la nivelul parterului. Închiderea casei scărilor este realizată cu fațadă cortină iar la o distanță de 60cm de aceasta este “coaja” formată din lamele de lemn. Aceste lamele au fost dimensionate pentru a umbri casa de scară din luna mai pînă în septembrie, în restul anului folosind lumina pentru încălzirea suplimentară a spaţiului interior. Între faţada cortină şi coaja de lemn avem un spaţiu de trecere în jurul turnului pentru întreţinere.
În interiorul “tubului orizontal” avem goluri doar pe capete, între acestea fiind două locuri importante: accesul şi intersecţia dintre circulaţia orizontală şi cea verticală. Accesul este marcat printr-un luminator peste un copac ce are ca fundal o porţiune din vechea faţadă a casei, iar zona scărilor este marcată de lumina verticală şi prin detalierea unor elemente ale scării.
ce fain! si catelu` :D
Imi aduc aminte de anuala de arhitectura de la Timisoara, unde aceasta lucrare a fost prezentata ,si atunci ca si acum consider ca este o lucrare foarte buna.Ma refer in primul rind la concept si nu atit de mult la detaliile de executie.Cred ca cel mai bun moment al acestui proiect a fost atunci cind arhitectul a schitat volumul dominant in raport cu strada si vecinatatiile casei.
2 comentarii: