Clădire multifuncțională - zona Claude Bernard


26.04.2012
Tipul proiectului: proiect executat
Autor: AZC
Localitate: Paris (Franța)
Echipa de proiectare: Grégoire ZÜNDEL, Irina CRISTEA,
Proiectant general: Atelier Zundel Cristea
Proiectant structură: Griveau
Proiectant instalații: MCI (MEP), ELAN (HEQ), Lamoreaux (Acustică)
Alți colaboratori: DAL (Cost Planning), Casso (Securitate la incendiu)
Antreprenor general: Vinci / Sicra
Client: Meunier Habitat (BNP Paribas) / Axentia / RIVP
Anul proiectării: 2008
Anul execuției/finalizării: 2011
Suprafața desfășurată: 8859 mp (Rezidențial 2172 mp, Azil bătrâni 6292 mp, Spații comerciale 397 mp)
Valoarea investiției: 15 mil. EUR

* Premiul ”Best Residential Development” din cadrul MIPIM 2012

Funcţionalitatea acestei clădiri, cu destinație rezidenţială (pentru toate vârstele) aderă la o  logică de tip stivă.
Zona de birouri şi intrarea în căminul pentru vârstnici se găsesc la parter, urmate de cinci etaje ocupate de funcțiunile principale ale căminului pentru vârstnici, iar ultimele patru etaje sunt ocupate de locuințe private. Subsolul include locuri de parcare pentru rezidenţi, precum şi anexe suplimentare ale căminului pentru vârstnici: bucătăria, zona tehnică şi de depozitare.
Cu o lungime de 43 de metri pe o adâncime de 28 de metri, plăcile stivuite formează suprafețe ample, ocupate în întregime pe primele cinci etaje de căminul pentru vârstnici, după o configuraţie specifică acestei funcțiuni. Printr-o densitate mai scăzută a clădirii la ultimele patru etaje, s-a făcut o retragere succesivă a etajelor, ceea ce a adus clădirea în acord cu Planul Local de Urbanism (PLU) al Bulevardului Macdonald, şi a oferit în acelaşi timp generoase cursive însorite pentru majoritatea locuitorilor.
Căminul pentru vârstnici aflat la primele cinci niveluri formează un volum compact, datorat densităţii proiectului pe acest segment al său. Prin testare de volume am înțeles că rupturi fine ale fațadei  ar putea duce la o fragmentare a acestei compactități. Realizarea acestei mişcări, combinate cu decalarea planșeelor corespunzătoare pentru fiecare etaj, precum şi alegerea ferestrelor pe toată înălţimea pentru toate camerele, a repus clădirea la o scară umană.
Pe partea dinspre sud, zidurile exterioare se retrag în mod liber, pentru a forma goluri în masa ansambului şi a deveni un set liniar de mezanine.
În partea superioară a clădirii, mişcările pereţilor exteriori şi planșeele, combinate cu o retragere succesivă, marchează o schimbare a funcţiunii.
Complexul ca întreg demonstrează, prin utilizarea volumului, o suprapunere de funcţiuni.