Grădina CONTROL


23.11.2014
Tipul proiectului: proiect executat
Autor: LAMA ARHITECTURA
Localitate: Bucureşti
Echipa de proiectare: arh. Dan Enache, arh. Călin Radu
Proiectant general: LAMA ARHITECTURA
Alți colaboratori: Plante : Poteca Studio - Arhitect Peisagist Alexandru Gheorghe; Confecții metalice: Ovidiu Popan_Vertigo Metal Design
Client: Club CONTROL
Anul proiectării: 2014
Anul execuției/finalizării: 2014
Fotograf: Radu Malasincu

 „ Grădina” și „terasa” sunt și în România cele două modele de bază ale spaţiului exterior de consum. Prima are o tradiţie venerabilă – grădina publică de tip balcanic, un spaţiu clar delimitat, protejat, un fel de înăuntru în aer liber. Cea de-a doua este un import occidental, a reve­nit după 1990 și a explodat în ultimii ani; de cele mai multe ori ocupă un spaţiu public, pe care îl activează, dar uneori îl și acaparează în cel mai barbar mod cu putinţă. Încet-încet are loc o evoluţie de la scaune de plastic (și apoi din rattan de plastic) și umbrele branduite către o tratare arhitecturală ceva mai elaborată. Cele două proiecte ale biroului Lama (Origo BOX si Gradina CONTROL)  sunt exemple de microarhitectură, lucrând cu spaţiul și nu doar umplând o suprafaţă cu obiecte.

 „ Club Control”, unul dintre cele mai hip spaţii din București, o adresă culturală și nu doar de consum. Recent mutat în spatele bulevardului Elisabeta, clubul are acum, pe lângă bar și spaţiu de evenimente, și o terasă care a devenit rapid una dintre cele mai atractive alternative la mall-ul în aer liber din centrul istoric.

Tema a cerut „o junglă”, un loc cât mai înverzit. Ceea ce a și ieșit, într-o mare măsură, însă grădina Control e mai mult decât un amestec de mese, scaune și plante. Două gesturi principale structu­rează spaţiul. Primul este chioșcul ce adăpostește barul: aparent, dat fiind dimensiunile mici ale curţii, gestul logic ar fi fost ca acesta să fie așezat undeva pe margine. Mesele sunt împinse către margini, locul preferat în mod natural – orice patron de bar sau restaurant știe că mesele din mijloc se ocupă ultimele. Însă, pus în mijloc, acesta devine clar centrul, focarul grădinii și suport pentru vegetaţia suspendată. Iar transparenţa sa păstrează continuitatea spaţiului. Cel de-a doilea element îl reprezintă transformarea anexei existente, lipită de clădire și de stradă. Aceasta devine, în primul rând, o intrare; apoi, nu pătrunzi direct în curte, ci printr-un vestibul de mici dimensiuni, o pauză între lumea străzii și cea protejată dinăuntru. Apoi pavilionul este folosit pentru o mică grădină suspendată, cu cele mai intime locuri din curte, iar spaţiul este exploatat cu adevărat în trei dimensiuni.

Plantele – agăţate de pereţi, plutind deasupra terasei, puse în jardiniere în locuri strategice – sunt, cu siguranţă, materialul principal al amenajării. Restul își fac pur și simplu treaba, în modul cel mai discret cu putinţă. Structurile și panourile metalice elegante, dar în același timp cu un aer de bricolaj simpatic, ce sunt pe cale să devină un fel de trademark al proiectelor mici Lama, ocupă cât mai puţin spaţiu și reușesc să nu fie nici fals rustice, nici pseudoindustriale și nici să te sufoce cu un exces de design. Proiectul recuperează materi­ale din amenajarea precedentă – elemente din lemn și profile metalice din fostele banchete, folosite acum la mese; banchetele sunt noi și gândite de către arhitecţi.

Ar mai trebui poate menţionate două gesturi care leagă terasa de contextul său: corpurile de iluminat le reinterpretează pe cele ale amenajării barului, stabilind astfel o legătură cu interiorul; iar bariera vegetală dinspre stradă a fost gândită în mod special mai jos, pentru a nu izola cu totul locul de oraș. Astfel, spectaculoasa faţadă laterală a Cercului Militar devine cel de-al patrulea perete a ceea ce a ajuns o încăpere urbană în aer liber.

Text:  Stefan Ghenciulescu – Zeppelin No.127/sep.2014