Pavilionul ZA11


17.07.2011
Numele complet al proiectului: Pavilionul Zilelor Arhitecturii 2011 „Vorbim arhitectura”
Tipul proiectului: proiect executat
Autor: AStA Cluj
Localitate: Cluj-Napoca
Echipa de proiectare: Dimitrie ȘTEFĂNESCU, Patrick BEDARF, Bogdan HĂMBĂŞAN (AStA Cluj)
Alți colaboratori: Participanţi workshop: Ciprian Colda, Anamaria Androne, Razvan Sencu, Madalin Gheorghe; Asamblare: Bogdan Bădila, Vlad Pop, Georgiana Hlihor, Denisa Lula, Robert Veber, Zoltan Vaida, Imre Vekove, Ciprian Colda, Mihai Paşcalau, Calin Negreţ, Bogdan Borbei, Iustin Nechiţi, Dan Ioanici, Razvan Luca, Ştefan Grosariu, Ioana Suceava, Alexandra Man, Andreea Darac, Irina Mateș, Oana Bogatan, Andrei Varga, Radu Bădila, Elza Sandor, Alex Greceniuc, Oana Matei, Alex Vladovici, Marcel Oprean, Ioan Pop, Vlad Rusu, Ioana Tomoioagă.
Anul proiectării: 2011
Anul execuției/finalizării: 2011
Fotograf: Patrick Bedarf, Georgiana Hlihor, Daniel Bondas, Georgeta Macovei

* Proiect nominalizat la secțiunea "Spații publice, amenajări peisagere" în cadrul Premiilor OART 2011.

Intro

Proiectul a început ca o iniţativă studențească de a proiecta şi fabrica, la scara 1:1, pavilionul reprezentativ pentru evenimentul Zilele Arhitecturii 2011 – Vorbim Arhitectură - din Cluj, România, eveniment organizat de Asociația Studenților Arhitecți (AStA Cluj). Proiectul reușește să combine dualitatea unei integrări într-un context istoric puternic cu o putere reprezentațională în care se regăsește şi principalul lui scop: acela de a atrage atenția publicului general asupra evenimentului. Obiectul în sine încearcă să comunice noua paradigmă definită de arhitectura computaționala şi este reprezentativ pentru procesele din spatele acesteia. În același timp, la nivel funcțional pavilionul oferă un spațiu permeabil şi, în același timp, protejat pentru desfășurarea a diferite evenimente sociale atașate festivalului de arhitectura.

Proces

Proiectul inițial a fost elaborat în timpul unui workshop de design parametric special conceput pentru producerea acestuia. În timpul workshopului ne-am confruntat cu cerințele drastice necesare pentru crearea unui proiect fezabil folosindu-ne doar de materialele şi uneltele puse la dispoziție de sponsori, totul balansandu-se în cadrul unui buget invers proporțional faţă de aspirațiile sale. Din aceste motive am constrâns agenda căutărilor explorative la câteva abordări relativ limitate care însă flexibile în funcție de material și posibilitățile de fabricație. Proiectul final constă în 746 de piese unice care, o dată ce sunt asamblate, crează un inel subdivizat în hexagoane extrudate. Această configurație geometrică particulară incită curiozitate prin forma ei spectaculară în timp ce oferă un spațiu protejat şi accesibil vizual pentru desfășurarea evenimentelor.

Realizarea proiectului nu ar fi fost posibilă fară folosirea avansată a tehnicilor de proiectare parametrică, cu ajutorul cărora întreg procesul a fost controlat, de la geometria finita la numerotarea pieselor, logică de asamblare şi fabricație (tăiere CNC). Mai pe larg, suprafața NURBS inițială a fost subdivizată în hexagoane. Acestea au servit ca rețea de bază care ulterior a fost extrudată către un punct central aflat la cota 0 pe planul orizontal – rezolvând astfel doua probleme în același timp: asigurarea planeității fețelor (o cerință impusă de modul de fabricație) şi crearea de muchii orizontale la contactul cu pamântul. Pentru a reduce cantitatea de material folosită am optat pentru o soluție care evită feţele duble: conectori din lemn distribuiți pe întreaga lungime a fiecărei muchii în funcție de lungimea acesteia. Cunoscând rezistenţa materialului am luat decizia de a aplica un model de perforare care mărește dimensiunea găurilor (şi, implicit, micșorează greutatea elementului) în legătură directă cu înalţimea feţei respective.

Procesul de asamblare, care poate fi comparat cu un puzzle gigantic în trei dimensiuni, nu ar fi fost posibil fară echipa de studenți care s-a oferit voluntar pentru această acțiune. Cel mai important, din punct de vedere didactic, asamblarea s-a dovedit a fi un exercițiu de neprețuit care a completat exercițiul proiectării din timpul workshop-ului. În timpul acesteia, ne-am confruntat cu diverse probleme specifice realității, probleme care altfel ar fi rămas nedisputate la scara unei machete. De exemplu, variația grosimii materialului (şi flexibilitatea mărita ce rezulta din acestă eroare), ploaia şi vântul au ridicat multe probleme ce au trebuit rezolvate pe loc şi cât de repede posibil pentru a termina la timp asamblarea pavilionului.

 

CLJ02 assembly clip from a-ngine on Vimeo.

Concluzii

Pavilionul ZA11 s-a dovedit a fi un atractor urban puternic care a reușit să interacționeze cu societatea locală la toate nivelurile. Prin prezenţa sa a stimulat interesul atât în forma finală, cât şi în timpul asamblării, atât în rândurile tinerilor cât şi a persoanelor în vârsta din toate categoriile profesionale, nu numai în rândul celor din “breasla” arhitecturii. Putem afirma cu încredere că pavilionul ZA11 a fost mai mult decât o construcție temporară indiferentă. În același timp a oferit un spațiu flexibil şi confortabil pentru diversele evenimente ce s-au desfășurat în cadrul evenimentului (librărie, cinema în aer liber, serată de ceai, concerte de improvizație şi, evident, lenevitul în soare).

Pavilionul ZA11, primul de felul sau din România, poate fi cu siguranța considerat ca un experiment arhitectural de succes. Proiectat şi asamblat doar de studenți (cu puțin ajutor sau susținere preliminară din partea profesioniștilor), acesta şi-a îndeplinit toate promisiunile şi, în același timp, s-a dovedit a fi o experiența de neprețuit în îmbinarea tehnicilor de design avangardiste cu un budget inexistent şi un context profesional sceptic.

Text: Dimitrie Stefanescu

Mulțumiri: Mircea Stefanescu, Dan Brasoveanu [Graphtec], Nejur Andrei, Rares Dragan [Atelier RVD]

Sponsori: Graphtec, Holver

 

 

1 comentariu:

Ashok
15 Sep 2012 - 10:36 pm

uite din fericire eu nu am vazut ptliare nasoale ale Maramuresului. Dar nici n-am stat mult ca sa pot sa zic ca am avut timp sa examinez totul mai bine... Mie mi-a placut ce am vazut.Si ai dreptate, nu e normal sa te entuziasmezi intr-un cimitir. Dar oricum, oamenii pe care i-am vazut acolo erau ca si mine, se uitau, citeau rimele, dar toti pastrau o figura serioasa, mi s-a parut foarte ok atmosfera acolo. Si era destul de liniste, adica chiar daca era ceva lume acolo, nu faceau galagie si nu se purtau ca la orice "obiectiv turistic". Oricum, cred ca tine si de educatie, nu neaparat numai de faptul ca ai pierdut sau nu pe cineva drag.@Raluca: Ma bucur ca ai avut parte de o experienta asa frumoasa! E bine de retinut, multimim pentru link.Si da, despre Huneduara este vorba :)