Reabilitarea cartierelor gri


29.12.2011
Tipul proiectului: studiu
Autor: F O R
Localitate: Timișoara
Echipa de proiectare: Alex COZMA, Oana SIMIONESCU, stud. arh. Silvia Tripşa, arh. Kamil Szoltysek
Alți colaboratori: soc. Gabriel Boldiş, ec. Răzvan Constantinescu
Anul proiectării: 2010
Suprafața construită: 663.296 mp

* Proiect câștigător la secțiunea „Proiecte” în cadrul Anualei de la Timișoara - a_ta 2011.

Oraşul este ca un puzzle – îşi primeşte imaginea generală în urma unei compoziţii de piese mai mici. Când o parte semnificativă din aceste piese încep să arate la fel, se formează imagini de tip pată care pot deveni cu uşurinţă o definiţie pentru imaginea generală, în loc să fie doar o mică parte din aceasta.

Programul socialist de urbanizare a produs arii vaste de cartiere gri la cele mai slabe standarde din Europa. Acest proces a fost oprit brusc în anii '90, când apartamentele au fost vândute ocupanţilor la preţuri derizorii, lăsând pe umerii unei populaţii obişnuite să primească totul de la stat responsabilitatea intreţinerii volumelor urbane de proastă calitate.

Din păcate, de atunci nu a existat o alta strategie oficială în ceea ce priveşte locuirea – fie ea bună sau rea. Nu au fost sesizate nici intenţii serioase de reabilitare a cartierelor existente. Majoritatea românilor sunt pesimişti (53%) datorită condiţiilor proaste de viaţă (74%) şi a faptului că avem cele mai mici venituri din Europa. Nu credem că putem influenţa procesul administrativ (77%), iar voluntariatul ni se pare a fi un moft urban. Majoritatea românilor (75%) cred că dacă economia ar funcţiona mai bine ar avea o viaţă mai buna, în timp ce 77% dintre ei ar vrea ca statul să le ofere o slujbă.

In Romania încă nu există proiecte sustenabile care să vină din partea autorităţilor. Există totuşi o nevoie stringentă pentru astfel de proiecte, precum şi un potenţial imens de a le folosi pentru a revigora încrederea în sine şi sentimentul de apartenenţă la o comunitate a unei populaţii din ce în ce mai segregate.

Acest proiect a luat naştere în urma colaborării cu locuitorii unui asemenea cartier din Timişoara şi reprezintă o strategie pilot ce răspunde prin intermediul unor soluţii bine integrate în context unor nevoi bazice: reabilitarea unei structuri urbane în colaps, resuscitarea spiritului de comunitate, eficientizarea sistemului energetic, precum şi o strategie economică ce conferă valoare financiară celor de mai sus.

Proiectul se întinde pe o perioadă de 30 de ani, începând cu un dialog şi mici competiţii de design si arhitectură. Fazele proiectului sunt corelate astfel încât să se completeze una pe cealaltă şi strategia să poată funcţiona încă de la început. Centrul atenţiei este mutat de la apartamentele individuale către curţile comune. Fiecare curte, alături de clădirile ce o împrejmuiesc, vor primi caracteristici estetice,  atmosferă, funcţiuni şi metode de dezvoltare proprii. In jurul acestora se vor forma mici comunităţi, iar cartierul va deveni o reţea - la rândul ei integrată în reţeaua mai mare a oraşului. Toate procedurile de reabilitare sunt gândite în aşa fel încât să producă mai mult spaţiu interior, cheltuieli mai mici, venituri, locuri de muncă, educaţie, noi locuinţe sociale, diversitate, calitate spaţială şi sentiment de apartenenţă. Implicarea locuitorilor în realizarea proiectului, în întreţinerea şi viaţa cartierului este ideea centrală a soluţiei: procesul de identificare a problemei, găsirea de soluţii, asimilarea consecinţelor pe termen lung, educarea constantă a locuitorilor astfel încât aceştia să înţeleagă deplin soluţiile oferite şi modul în care acestea funcţionează sunt paşi foarte importanţi pentru această strategie. Reabilitarea unui asemenea cartier prin mărirea capacităţii lui de locuire, angajare, educaţie şi recreere ar putea deveni o oportunitate sustenabilă pentru un oraş de a-şi îmbunătăţi atât nivelul de trai cât şi calitatea în general fără a ocupa noi teritorii.

Calitatea spaţiului public este un indice direct al democraţiei. Lipsa spaţiilor pentru interacţiune socială este una din problemele majore ale unei asemenea structuri urbane. Aceasta este de obicei compusă din niste celule mai mari conectate de o zona centrală. Fiecare celulă de acet tip conţine un număr de curţi ce ar putea găzdui diverse funcţiuni: centru comunitar, teren de sport, parc, loc de joacă, spălătorie, zone pentru grill, terase, grădini. Funcţiunea şi atmosfera specifică fiecărei curţi vor genera trafic între acestea şi vor iniţia dialog între micile comunităţi. Zona centrală a cartierului este de asemenea foarte importantă: aceasta inchide circuitul educaţional, energetic, cultural, comercial si funcţional al cartierului. “Locul” este folosit aici ca sursă de identitate şi comunicare.

Optimizarea comportamentului energetic al cartierului a fost de asemenea un punct important al proiectului. Acesta se poate realiza prin intermediul a 5 puncte cheie: folosirea eficientă a spaţiilor alocate (proiectul în sine este un exerciţiu despre cum putem folosi mai bine ţesutul oraşului); repararea sistemelor structurale, a celor sanitare, de ventilaţie şi încălzire/răcire; crearea de cicluri închise în ceea ce priveşte consumul de alimente şi coletarea gunoiului; folosirea de materiale sustenabile/reversibile şi optimizarea traficului şi a parcărilor.
De asemenea, am încercat să generăm o strategie economică ce le va permite locuitorilor să îşi menţină standardul de viaţă obţinut în urma proiectului: spaţiile nefolosite sunt convertite în spaţii ce vor aduce venituri comunităţii; completarea spaţiilor lipsă a cartierelor cu clădiri ce vor putea fi apoi vândute/închiriate; construirea unei pieţe locale; minimalizarea cheltuielilor lunare pentru întreţinere; crearea de spaţii atractive pentru cei din exterior. Intervenţiile vor ridica valoarea de piaţă a cartierului. Proiectul se presupune că va fi finanţat prin fonduri guvernamentale, europene din surse private şi de către asociaţia locatarilor (ce va trebui înfiinţatp).

Valoarea estetica a spaţiilor obţinute în final este folosită în procesul de fudamentare al comunităţilor. Fiecare cvartal va primi o imagine recognoscibilă pentru locuitorii săi – o piele nouă va învălui fiecare careu îndeplinind nevoi spaţiale specifice şi oferind comunităţii un spaţiu de care să aparţină şi în care să poată creşte. Această strategie se extinde către spaţiul verde şi către eventuale noi clădiri reprezentative ale cartierului.

 

 

1 comentariu:

horatiu racasan
4 Jan 2012 - 03:23 pm

felicitari - un scenariu posibil daca exista si un edil/popor destupat la cap. Cred ca ar trebui folosite si fatadele(elevatiile) pentru panouri solare/PHV si/sau agricultura urbana. Aportul fatadelor vegetate la curatarea aerului, izolarea fonica( si termica- vara)si fixarea CO2 este un fapt dovedit stiintific.
Cred ca ar trebui continuat acest demers meritoriu cu o aplicare pentru finantare la OAR - Proiecte Culturale si ulterior sustinut ca baza a politicii de stat pentru cartierele gri din Romania, alaturi si de alte propuneri. 80% din mediul asa zis "urban" din Romania este format din cartiere gri si nimeni nu face NIMIC. inca o data - felicitari si nu va opriti aici.