INTERVIU cu ateliercetrei
Sabin Borș: Care e povestea biroului vostru și care sunt valorile comune în jurul cărora ați construit ateliercetrei?
ateliercetrei: ateliercetrei a început în 2004 în anul 3 de facultate. Locuiam și lucram în Căminul 3 din complexul studențesc Observator din Cluj-Napoca... Am construit ateliercetrei atât în jurul valorilor comune cât și a diferențelor dintre noi care, în opinia noastră, sunt cel puțin la fel de importante ca asemănările. Aceste diferențe au stat și la baza strategiei de alegere a birourilor în care ne-am efectuat stagiul. Ideea a fost aceea de a aduce din stagiu un spectru cât mai larg de experiențe pentru a reuși să definim liniile directoare ale ateliercetrei.
SB: Proiectele voastre implică foarte multe elemente de design. Care este, din punctul vostru de vedere, legătura dintre arhitectură și design?
ateliercetrei: Legătura... nu credem că ar trebui să fie vorba despre o ruptură în primul rând. Este un lucru oarecum natural ca atunci când lucrăm la un proiect să ne imaginăm cum ar trebui să fie mobilierul (atât mobilierul dintr-un spațiu public cât și cel dintr-un proiect de arhitectură a spațiului interior) atât d.p.d.v. funcțional cât și ca design. Am încercat să abordăm, pe parcursul studiilor, proiecte extra curiculare care nu țineau/țin de misiunile unui arhitect pentru a amâna cu cât mai mult momentul angajării în birouri de profil. O mare parte din aceste proiecte au fost de arhitectură a spațiului interior și design de obiect. Am avut parte de amenajari unde, datorită limitării spațiale, partea realist-funcțională a primat. Acesta a fost unul din motivele pentru care proiectele noastre de arhitectură de interior pot fi descrise ca o colecție de obiecte de design marca ateliercetrei.
SB: Care sunt asemănările și deosebirile între construcția unuia obiect și construcția unei clădiri, din punctul de vedere al relației acestora cu utilizatorul?
ateliercetrei: Ambele trebuie să îmbunătățească calitatea vieții utilizatorilor lor.
SB: Triunghi este probabil cel mai cunoscut proiect al vostru. Ați reușit să modificați tipologia locală, tributară modelului cartierelor proletare și ați propus un spațiu mult mai dinamic care angajează locuitorul în mod direct. Care a fost miza proiectului și cum este folosit acest spațiu astăzi, la mai bine de doi ani de la construcția sa?
ateliercetrei: Triunghi a fost un experiment ale cărui rezultate au reușit și reușesc în continuare să ne depășească așteptările. Ne-a demonstrat că putem schimba o temă de proiect fără a avansa gesturi arhitecturale, doar strategii, că se poate construi mai prost decât ne așteptam, că, în ciuda reticenței inițiale a locuitorilor cartierului spațiul public nou construit a fost însușit mult mai repede, că nivelul de vandalism față de ‘ager publicus’ este mult mai ridicat decât ne așteptam, că în secolul XXI există încă părinți care nu-și lasă copii să interacționeze cu apa dintr-o fântână gândită pentru interacțiune, că atenția breslei față de proiect a fost și este mult mai mare decât cea pe care o anticipam etc...
Avem două anecdote care merită povestite, una din timpul șantierului și una din post-ocupare. Președintele asociației de locatari ai imobilului de locuit de pe latura scurtă a Triunghiului, nemulțumit fiind de bruierea ordinii 'firești' a lucrurilor (locuri de parcare, ore de liniște, 'mizeria' provocată de organizarea de șantier, etc.) a început o dispută cu vice-primarul de atunci și cu autoritățile. La inaugurarea noului spațiu public, mulțumit și plăcut surprins de ceea ce a primit în schimbul locurilor de parcare, acesta l-a cadorisit pe vice-primar cu o sticlă de 'pălincă de malț'. Cea de-a doua anecdotă se referă la modificarea proiectului de către autorități. Din dorința de a avea un jet vertical de apă mai înalt decât cel proiectat s-a crescut debitul fântânii. Acest motiv cumulat cu direcția vânturilor dominante au dus la stropirea pavajului din vecinătatea fântânii. Așa că, undeva în primăvară, Florin a primit atât o înștiințare (cum că există acum două contra-pante lângă fântână) cât și o asigurare (să fim liniștiți că datorită formei triunghiulare a acestor contra-pante ele sigur ne vor plăcea), ambele telefonice.
SB: Ce anume imprimă caracterul valoric al unui spațiu? Felul în care este acesta gândit și construit, modalitățile de relaționare cu spațialitățile care îl circumscriu, felul în care este utlizat sau răspunde cerințelor celor care îl locuiesc...?
ateliercetrei: Un cumul al celor enumerate de tine mai sus la care se adaugă, pe lângă răspunsul la cerințele celor care îl locuiesc, posibilitatea de a răspunde atât unor ‘cerințe’ neconștientizate în momentul proiectării și construcției cât și unor cerințe viitoare.
SB: Atât apartamentul CAD cât și apartamentul AB prezintă câteva elemente deja definitorii pentru stilul vostru. În ciuda faptului că cele două apartamente sunt diferite din punctul de vedere al clienților, câteva dintre elemente poartă deja amprenta stilului vostru. Ați ajuns la un stil „al vostru” sau soluțiile au fost date de tiparele în care ați gândit cele două proiecte?
ateliercetrei: Am fi înclinați să răspundem că soluțiile au fost date de tiparele în care am gândtit și tehnicile/materialele cu care am implementat cele două proiecte... Chiar dacă proprietarii celor două apartamente sunt diferiți comenzile au venit în aceeași perioadă și pe parcursul a 2 ani lucrările au mers în paralel... Nu putem nega din interior ideea existenței unui oarecare ‘stil’/identitate... Credem că acest lucru este mai vizibil din exterior iar mai important decât existența lui este dinamica care coincide cu dinamica personalităților noastre.
SB: Majoritatea proiectelor de genul acestor apartamente trebuie să pornească de la tipologii destul de limitate și restrictive. Cum realizați analiza unui astfel de spațiu?
ateliercetrei: Am folosi ‘foarte’ în locul lui ‘destul’. Niciuna din cele două amenajări nu se subordonează vreunui ‘„concept spațial” sau a unei veritabile „compoziții” arhitecturale’ ci mai degrabă răspund unor nevoi acute de spațiu. La Apartamentul A.B. ne-am permis, totuși, 'luxul' creării unui monovolum bucătărie-zona de zi. Am putea spune că este vorba despre o abordare funcționalistă dar nu este în totalitate așa... Ca să răspundem întrebării tale în aceste situații facem o analizăm realist-funcționalistă a spațiilor, corelată cu nevoile clienților noștri. După care, neavând loc de concepte spațiale, ne lansăm în gândirea și desenarea fiecărui obiect de mobilier până în cele mai mici detalii.
SB: Care sunt elementele principale de la care porniți în cazul re-amenajării unor astfel de spații? Cum poți crea sau redesena un spațiu care să depășească limitele și limitările sale inițiale?
ateliercetrei: Spațiile, ca de altfel și bugetele, fiind destul de restrânse nu ne-au prea lăsat loc de modificări spațiale majore așa că am încercat să suplinim acest lucru prin conceperea unor piese de mobilier atipice (vezi mobilierul multimedia din Apartament C.A.D.).
SB: Triunghi a fost nominalizat la BNAB și a câștigat premiul întâi al AdeP (Atelierul de Proiectare). Ce înseamnă pentru voi acest premiu și cât de importante sunt astfel de premii pentru un birou de arhitectură?
ateliercetrei: Da a fost... și în decembrie 2011 a fost premiat și în cadrul Premiilor OART. Pentru noi înseamnă destul de mult... pt. un birou de arhitectură ar trebui să însemne la fel de mult. Problema este că aceste premii sunt importante mai mult pentru orgoliul birourilor de arhitectură decât pt. prestigiu... Noi, deocamdată, nu avem clienți care să ne fi căutat pentru prestigiu.
SB: Cât de importante sunt, din câte știți voi, astfel de premii în ochii clienților? Face o diferență reală faptul că un birou de arhitectură este premiat sau participă la diferite evenimente de profil?
ateliercetrei: Continuând ideea de mai sus, din puțina noastră experiența, prea puțin importante. Probabil într-un viitor îndepărtat vor conta... Clienții pe care îi avem se bucură alături de noi de această recunoaștere profesională.
SB: Ce alte proiecte aveți în desfășurare?
ateliercetrei: Câteva case/case de vacanță interesante, câteva proiecte de arhitectură a spațiului interior din care se remarcă amenajarea unei locuințe proiectată de SKBD și, sperăm noi, o mică sală multifuncțională plus câteva programe interasante pe care urmează să le abordăm în viitorul apropiat.
SB: Cum priviți piața de arhitectură din România la ora actuală? Care credeți că este situația în acest moment și cum o vedeți pe termen mediu?
ateliercetrei: 2007-2010 a reprezentat pentru noi perioada în care ne-am efectuat stagiul și deci o perioadă în care activitatea ateliercetrei, în afară de câteva mici proiecte de interior pentru prieteni apropiați, a fost pe un plan secund. Din acest motiv nu avem un termen de comparație cum au majoritatea birourilor de arhitectură... Așa că nu putem spune că situația este una dramatică după cum nu putem spune nici că prognoza este una ‘roz’ în ceea ce privește piața de arhitectură...
