Lăcuste în Eter - Workshop de design parametric şi fabricaţie digitală
Perioada: 16 - 22 Iulie 2012, Timișoara
Tutori: Ionuț Anton (IDZ), Dana Tănase (IDZ), Irina Bogdan (T_A_I), Alex Cozma (F O R)
Organizatori: EDUKUBE (Zoran Popovici și Adriana Hanțiu), F O R (Oana Simionescu și Alex Cozma), T_A_I (Irina Bogdan), IDZ (Ionuț Anton și Dana Tănase)
Cu particparea: Paul Popescu (Modulab)
Participanți: Irina Acasandre, Roxana Boloș, Agnes Brull, Simona Cojocaru, Dragoș Cristian, Simina Dimcea, Simona Farcaș, Anda Gheorghe, Smaranda Ghiniță, Vlad Igăntescu, Ioana Iordan, Laura Iosub, Anda Jugănaru, Roxana Mirea, Călin Negret, Roxana Pau, Andrei Pădure, Boris Peianov, Diana Poiana, Iulian Popa, Ștefan Prigoreanu, Luiza Rădulescu, Laurențiu Stoian, Egyed Szabolcs, Ioan Emilian Veliciu
Sponsori principali: MONS MEDIUS, OAR Timiș
Sponsori: Atelier Print, Hostel Costel, Clearsign / Amulette
Credite foto și art: Alex Cozma, Oana Simionescu, Ionuț Anton, Zoran Popovici
În perioada 16-22 iulie 2012, incinta de pe Mărășești 14, Timișoara, a servit drept context pentru evenimentele și instalațiile workshop-ului de arhitectură parametrică și fabricație digitală - Lăcuste în eter. A fost o săptămână intensivă, cu live-session de muzică parametrică (radio ANONIM TM), concerte ( Sebastian Spanache Trio @ Aethernative cafe), tutoriale, interacțiune cu tehnologii de fabricație de ultimă oră ( 3d scan open source - Kinect, 3d-print open source - RepRap, CNC Router și Laser Cutter), vizionări de film și asamblări de instalații.
Unul dintre obiectivele acestui workshop a fost acela de a focaliza asupra unui model de comunitate ce funcționează, folosind în acest sens evoluția tehnologiei și conștientizarea mediului natural și social ce ne înconjoară drept metodologie de lucru.
Deseori ne aflăm în locuri al căror potențial nu îl conștientizăm cu adevărat. Tehnologiile digitale, datorită modului în care funcționează, pot, fie să elimine, fie să traducă această barieră în obiect. Prin intermediul evenimentelor colaterale și al tutorialelor prezentate în cadrul workshop-ului s-a direcționat atenția participanților spre calitatea explorativă a acestor tehnici, în procesul de căutare formală. Modul în care un spațiu reacționează la lumină, la vânt, la diferite forțe aplicate, la o lege sau conformație geometrică, la conținutul său social, sunt elemente ce pot cu ușurință deveni parametri generatori de obiect. Aceste tehnici au fost predate în primele două zile ale workshop-ului, folosind Rhinoceros, Grasshopper, Kangaroo, Geco și Ecotect drept unelte de lucru.
Folosirea acestui tip de proiectare le-a acordat participanților posibilitatea de a manipula și regla în timp real proprietățile soluțiilor propuse, controlând parametrii bioclimatici, sociali sau geometrici extrași din sit. S-a urmărit în mod special găsirea unui răspuns bine integrat, ce să aducă plus-valoare comunității din care va face parte.
Legitimitatea folosiri uneltelor proprii mediului digital este dată de capacitatea integrativă a acestora, de abilitatea de a genera mai multe opţiuni şi mai ales de a relaţiona toţi acesti parametrii şi a-i traduce într-un obiect real. Prin intermediul tehnologiilor de fabricaţie digitală, obiectele virtuale generate computațional, au fost materializate, mai întâi la scară mică, pentru ca în final să fie produse la scara 1:1. Folosind aceste tehnologii, participanții au integrat în procesul de proiectare bucle de feedback, care presupun realizarea fizică a unor prototipuri, testarea acestora și reintegrarea rezultatului ca parametrii în proiect.
Rezultatele workshopului sunt, de fapt, urme materiale ale unui proces de lucru complet, care pleacă de la parametrii fizici transpuși în mediul digital. Aceștia sunt procesați în mod computațional generând un obiect virtual, care apoi se rematerializează prin intermediul tehnicilor digitale de fabricație. Într-un timp relativ scurt au fost realizate machete printate 3D ale proiectelor, multiple variante de prototip ale componentelor la scară reală pentru testarea conceptelor, și două instalații finale la scara 1:1.
Instalația de deasupra curții - Aethereye (Agnes Brűll, Simona Ileana Cojocaru, Vlad Adrian Ignătescu, Diana Poiană, Laurențiu Ioan Stoian) - cuprinde 320 de elemente diferite, conectate prin articulații flexibile, care, împreună, generează un obiect scheletal, structural - ce are la bază o suprafață minimală cu comportament gravitațional testat în prealabil, cu proprietăți kinetice interesante ce ar fi putut provoca un dialog ludic între public și sit. Datorită timpului scurt de lucru, testarea fizică a componentelor, în raport cu materialul folosit, a trebuit oprită în momentul găsirii unei formule, aparent, funcționale. În momentul finalizării asamblării tuturor pieselor, instalația s-a dovedit a fi prea fragilă pentru a-și putea îndeplini misiunea kinetică. A rămas încremenită pe locul ei, să ne bucure prin prezență și jocuri de lumină. Un obiect diafan, dacă privim spre cer, din curte; sculptural, dacă îl admirăm de pe cursivă, unde e amplificat de lumină.
Instalația Aethertube 4.7 (Andrei Pădure, Ștefan Prigoreanu, Anda Gheorghe, Cristian Dragoș, Roxana Boloș) - e concepută să anime spațiul casei de scară. Pielea acesteia definește un spațiu interior principal, accesibil vizual de la bază, precum și câteva pâlnii de orientare vizuală și direcțională, mai sus, spre cursivă. Parcursul scării se transformă, dintr-un gest uzual, într-un eveniment. Textura triangulată a suprafeței speculează capacitățile infinite ale tehnologiilor digitale prin generarea a peste 400 de piese diferite și asamblarea lor într-un puzzle tri-dimensional. Prin această instalație s-au concretizat câteva repere teoretice discutate la partea de tutorial, respectiv, subdivizarea unei suprafețe minimale - generată în dialog cu situl, prin simularea forțelor fizice, folosirea unui grid triunghiular aplicat și distorsionat în funcție de curbura suprafeței, aplicarea unui design de element propriu pe acest grid. În teorie, închiderea unei suprafețe circulare prin piese ușor controlabile și numerotate ar fi trebuit sa funcționeze, însă ancorarea de tavanul foarte înalt, împreună cu fragilitatea materialului, au încetinit foarte mult procesul de asamblare. Calitățile instalației, chiar și nefinalizată, au dus la formarea unui grup de voluntari ce o vor completa până la finalul verii.
Entuziasmul de care au dat dovadă participanții, colaboratorii, partenerii, sponsorii, vizitatorii și organizatorii evenimentului pe toată perioada desfășurării acestuia, ne dau încredere, în ciuda isteriei politice ce ne înconjoară, că sunt totuși șanse ca arhitectura parametrică să își găsească la un moment-dat loc și pe aceste meleaguri.
Mai multe informații despre organizatori, participanți, eveniment și instalații veți putea afla dacă accesați următoarele linkuri:
Facebook: http://www.facebook.com/LacusteInEter
Blog: http://lacusteineter.wordpress.com/
Vimeo: http://vimeo.com/46297265
Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=jfzzkXxvkz4, http://www.youtube.com/watch?v=-_p5h6O_SwQ&fb_source=message
