Atelierele Rieger

Sibiu, 1894 – 1944
Categorie: oraş
Arhitect: diverşi
Beneficiar: familia Rieger

Fondate la 1868, pe fîşia fostelor grădini cuprinse între fortificaţii şi Cibin, Atelierele Rieger s-au dezvoltat şi extins într-un ritm constant pînă la naţionalizarea lor în 1948. Iniţial simple ateliere de reparaţii pentru unelte agricole şi potcovit, fabrica a ajuns ca, la 1921, să producă maşini agricole, maşini textile şi diferite piese din fontă, beneficiind de propria turnătorie şi să includă o hală de reparaţii pentru locomotive şi vagoane. În perioada lor de vîrf, 1938-1939, fabrica producea motoare cu aprindere prin scînteie şi Diesel, maşini de ţesătorie şi o gamă exinsă de maşini agricole.

După naţionalizare, numele a fost schimbat în „Uzinele Independenţa”, iar capacitatea de producţie extinsă în trei etape (1966-1970, 1971-1975 şi 1981-1990). La mijlocul anilor 1990, activitatea industrială s-a redus aproape complet, strategia societăţii vizînd relocarea liniilor de producţie pe platforma industrială situată în estul oraşului.

În 2007, un PUZ care propunea demolarea întregului ansamblu şi înlocuirea sa cu un complex rezidenţial, comercial şi de birouri a fost respins în comisiile de specialitate ale avizatorilor.

În 2009, Muzeul naţional Bruckental a prezentat un proiect de amenajare a unui muzeu al industriilor în halele dezafectate.

În 2008, o parte din halele Rieger au fost clasate prin ordin MCC. Ordinul a fost contestat în justiţie de către societatea Independenţa S.A. La 13 aprilie 2010, Curtea de Apel a anulat ordinul de clasare pentru 5 dintre cele 15 hale. În cazul în care recursul nu va avea succes, cele 5 hale vor fi cel mai probabil demolate.

În 2007, Sibiu a fost Capitală Culturală Europeană.

Din punctele de vedere istoric, urbanistic şi arhitectural, ansamblul, în forma sa completă, încă vizibilă astăzi, este un mod cert o raritate în România. Aflat la marginea centrului istoric (include două turnuri ale centurii de fortificaţii) şi pe malul amenajabil al Cibinului, ansamblul Rieger are un gigantic potenţial cultural şi economic, cu efecte benefice care se pot extinde la nivelul întregii zone centrale şi al cartierelor nordice ale oraşului.

Din punctul de vedere al ghidului nostru, este pur şi simplu un must see şi încă unul urgent. Arealul este împrejmuit şi păzit, dar portarul acceptă o sticlă de palincă sau chiar una de cognac fin dacă e combinată cu o pilă de încredere. Recomandabile sînt duminicile, cînd factorii de decizie ai firmei comunică între ei exclusiv prin fuioare de fum de mici ridicate de pe dealurile Cisnădioarei. Componenta clandestină a plimbării, cîinii din incintă şi riscul de accidente nu fac decît să adauge un touch de aventură unui tur care într-un oraş din afara patriei ar lua forme plictisitoare cum ar fi băutul unei beri pe terasa unui bistro, un festival de indie rock sau o expoziţie de troleibuze belgiene din anii 70.

Surse:
Dr. Mircea Dan Lazăr, Zona industrială veche (nord) a Sibiului, studiu de caz, 18 ianuarie 2008
Cotidianul Turnul Sfatului, ediţia electronică, 6 mai 2010

Tiberiu Ciolacu