Baia publică


07.01.2013
Numele complet al proiectului: Baia publică - proiect realizat în cadrul Festivalului Street Delivery, edția 2012
Tipul proiectului: proiect executat
Autor: studioBASAR
Localitate: Bucureşti
Echipa de proiectare: Alex Axinte, Cristi Borcan, Dezso Floriska Kovacs
Anul proiectării: 2012
Anul execuției/finalizării: 2012
Fotograf: studio BASAR, Mirela Duculescu

Context

În ultimii ani am căutat să activăm în cadrul Street Delivery, ca într-un poligon de încercare, unde am testat diferite instrumente de lucru cu spaţiul public, parte dintr-o specie de echipamente publice sau instalaţii contextuale, structuri perisabile, temporare-dar-permanente, ce şi-au propus să activeze spaţiul public şi dincolo de cele trei zile de festival. Astfel, în 2010, Totemul a îmbrăcat cu funcţiuni colţul străzii Verona timp de 6 luni de zile, iar Banca de Litere a consolidat treptat, începând cu 2009, un spaţiu public emergent şi autentic în faţa Librăriei Cărtureşti. Am experimentat însă şi o altă tipologie de intervenţii, cu existenţa determinată strict de perioada de desfăşurare a evenimentului şi care s-a raportat mai mult la contextul festivalului urban: un timp public în care oraşul se supune unor reguli temporare, suspendând restricţii tradiţionale şi înlocuindu-le cu permisivităţi inversate şi adesea excesive.

De obicei, arhitecţii sunt chemaţii să facă bine, să ordoneze, să echilibreze, fluidizeze, lumineze, etc, fără să poată investiga critic prea des aceste obligaţii. Aşadar, prin doua proiecte surori - Piramida lui Gargurmomin în 2011 şi Baia Publică în 2012 - am avut ocazia să ne întrebăm timp de trei zile, ce formă ar putea sa ia arhitectura de festival, şi să investigăm viitorul utilizării străzilor pietonalizate şi dincolo de limitările tiparelor prezentului, în care doar comerţul de vitrină şi de tarabă, plimbarea prin parc sau berea consumată în valuri sunt singurele modele uzuale de funcţionare.

Ambele intervenţii îşi revendică referinţele şi din memoria momentelor în care oraşele ies din ritmul cotidian. Sunt acele stări de timp excepţional în care utilizarea tradiţională a străzilor este suspendată, iar spaţiul dintre clădiri se transformă radical dar temporar: atunci când acţiunile naturale, ninsori abundente sau ploi torenţiale, cutremure, inundaţii ori convulsii sociale, ajung să se manifeste prin blocaje, ocupare, modificări de peisaj sau utilizări neaşteptate.

Baia Publică

Astfel, Baia Publică a fost o instalaţie-blocaj care a practicat utopia posibilă, provocând o viziune temporară, la scara 1 la 1, asupra rolului apei în comunitate. Apa în oraş şi-a pierdut treptat orice capacitate de a genera interacţiune publică, ajungând să fie folosită doar compoziţional, pentru satisfacerea plăcerilor ochiului edilitar, sau doar contra cost, sub diferite nume ca aquapark, spa sau wellness. În plină vară şi în plin centru Bucureştiului, am instalat o Baie Publică ca un loc (nefiresc) de scăldat temporar, apărut ca o excrescenţă pe cursul (firesc) al unei străzi pietonale; o manifestare a unui citat improbabil: un ştrand instalat într-un context urban.

În jurul prezenţei apei s-a consolidat o platformă relief ce a funcţionat timp de trei zile ca o structură inclusivă în care, pe lângă utilizarea dominantă ca loc de bălăceală, a activat şi ca loc de întâlnire şi de popas pe traseul străzii, ca o arenă pentru concerte, sau ca spaţiu de proiecţii.

Însă în ciuda intenţiilor noastre de a o face cât mai versatilă funcţional, Baia a performat în special ca un loc de joacă irezistibil pentru copii şi pentru părinţii lor, o zonă cu acces gratuit, prin urmare deschis oricui, de unde şi dinamica surprinzătoare în utilizare, generând rapid coabitare şi negociere ad-hoc, de la tehnici tradiţionale de schimbare a apei cu găleata până la instituirea postului de salvamar sau a unui program separat cu activităţi diverse.

 

 

1 comentariu:

horatiu racasan
7 Jan 2013 - 06:04 pm

bravo

un exemplu edificator pentru cum se face dintr-un spatiu ocupat de masini un "loc bun", fara acrobatii stilistice sau flatulentze conceptualizate.
Pacat ca pe arhiforum "nu se uita" nici un reprezentant responsabil al autoritatilor locale....si uite asa ideile bune/simple/care genereaza viata de calitate - nu fac pui unde/cand e nevoie de ele.
...................................................
Deseori noi arhitectii propunem o gramada de valente configuratiilor spatiale pe care (ni)le inchipuim. Viata le alege pe cele de care este nevoie cu adevarat in acel loc si in acel timp...restul ramane doar in gandurile noastre, pentru altadata, cand timpul v-a fi copt si pentru ele. Sau, poate, pentru un alt arhitect, de pe alte coordonate, muncit si el de preocupari similare..
Rostul nostru e doar sa facem loc vietii. Ea il va umple, daca locul e ... bun.